luni, 13 septembrie 2010

Cina cea de taina

cina cea de taina
Ca sa se ajunga sa se creada ca in painea si vinul material intra cu adevarat Cristos si se transforma in “trup si sange” trebuie sa functioneze autosugestia si naivitatea. Mai mult, atata timp cat se crede acest lucru se pierde din vedere importanta pe care Cristos o pune pe viata din Cer in comparatie cu materia moarta, asa-zis vie, de pe pamant. La Ioan 18;36 se spune :”Imparatia Mea nu este din lumea aceasta, a raspuns Isus. Daca ar fi Imparatia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca sa nu fiu dat in mainile Iudeilor; dar acum, Imparatia Mea nu este de aici."

Prin urmare, de ce sa se sacralizeze sau sa se sfinteasca ceva ce Mantuitorul nu a dorit?! Unde exista in Scriptura macar un indemn ca sa sfintim in mod material, painea sau vinul?! Cum sa se transforme acea paine si vin in “trup si sange” in chip adevarat?! Care ar fi fost sensul duhovnicesc si logica acestui fapt, daca in realitate chiar asa s-ar fi petrecut?! Ce face concret acea bucatica de paine sau vinul ca si lichid in trupul omului?! De la ce il salveaza?! De la moarte, durere sau necazuri nici pe departe. Atunci de la ce?! Schimba ele firea omului?! Este doar o amagire. Ca asa a dorit sa inteleaga o multime covarsitoare de oameni care se lauda cu un trecut istoric sau teologic, aceasta nu dovedeste adevar duhovnicesc. De ce oare se mai practica ceva in chip ritualic daca totusi este considerat la nivel simbolic?!

Intelegerea duhovniceasca a Cinei presupune urmatoarele trei aspecte:

1. Contextul in care Isus Cristos vorbeste despre “cina”.
2. Perioada apostolica in care “cina” are aspect “dual” - de trecere spre “hrana tare”.
3. Intelegerea “cinei” prin cele “nevazute” ale credintei in perioada actuala.

1. Isus se adreseaza ucenicilor si nu apostolilor. Acestia nu aveau Duhul Sfant ca sa inteleaga ceea ce Mantuitorul le explica despre “cina”. Isus, stiind aceasta, le-a dat ca si SEMN (prin care evreii erau obisnuiti inca din Lege) painea si mai apoi paharul cu vin, prin care ei sa poata vesti dupa inviere jertfa Sa. Trebuie tinut cont ca ucenicii erau si ei evrei si aceasta arata ca cina trebuia sa constituie un “semn” printre evreii de atunci care nu puteau accepta nimic de la Dumnezeu fara ca un “semn” sau ritual sa-l insoteasca. Cristos s-a raportat la starea lor slaba stiind ca acestia aveau nevoie de ceva vazut ca sa creada si in acelasi timp sa la “aduca aminte”. Cineva care nu are credinta are nevoie de aducere aminte iar in Vechiul Testament Legea, prin ritualurile sale, avea conotatia de aducere aminte tocmai din cauza slabiciunii evreilor. Acelasi aspect se regaseste si la ritualul legat de “spalatul picioarelor: Ioan 13;7: ”Drept raspuns, Isus i-a zis: "Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe dupa aceea." Era evident ca nu aveau cum sa priceapa fiindca ei nu intelegeau duhovniceste si nu aveau puterea sa priveasca la cele nevazute, prin care painea urma sa fie inteleasa ca fiind “Trupul” lui Cristos, respectiv Adunarea, in absolutul ei si legatura de fratietate a “madularelor” acesteia. Fapt.Ap.2;22:” Barbati Israeliti, ascultati cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu inaintea voastra prin minunile, semnele si lucrarile pline de putere, pe care le-a facut Dumnezeu prin El in mijlocul vostru, dupa cum bine stiti;

2. In perioada apostolica, in contextul celor aratate mai sus, dar si ca urmare a modului de reprezentare si “vestire” printre “neamuri” prin ceva vazut, cu care lumea era obisnuita in inchinarea ei pagana, apostolii vin sa schimbe cu acest ritual nu numai inchinarile pagane, ci sa si modifice, prin impact vizual, pe toate planurile perceptia lumii despre viata.Treptat ideea de cina (evreiasca) se transforma in “frangerea painii” datorita extinderii evanghelizarii “neamurilor” si a grijii de a nu poticni pe nimeni : Fapt.Ap.2;42: ”Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateascã, in frangerea painii, si in rugaciuni.“ Se observa ca in ciuda faptului ca se duceau la Templu, acea “frangere” de paine avea loc in casa. Fapt. Ap.2;46: ”Toti impreuna erau nelipsiti de la Templu in fiecare zi, frangeau painea acasa, si luau hrana, cu bucurie si curatie de inima.” In aceeasi perioada apostolica, chiar si “frangerea painii” isi modifica intelegerea, apostolul Pavel aratand in Fapt.Ap.27;35-37, ca aceasta poate fi “mancata” impreuna cu aceia care pana atunci era de neingaduit a se manca, painea trecand dintr-un plan ritualic precis si restrans, intr-unul mai larg, fara nici o ingradire materiala, putandu-se manca si pe vas: “Dupa ce a spus aceste vorbe, a luat paine, a multumit lui Dumnezeu, inaintea tuturor, a frant-o, si a inceput sa manance. Toti s-au imbarbatat atunci, si au luat si ei de au mancat. In corabie eram de toti: doua sute saptezeci si sase de suflete.”

3. Inca din perioada apostolica apostolul Pavel face trecerea de la cele vazute si practicate in chip ritualic, la cele nevazute, Duhul Sfant invatandu-ne prin epistolele Noului Testament ca toate ce tin de inchinarea la Dumnezeu trebuie intelese duhovniceste si nu ad-literam: 1 Corinteni 2;12-14: ”Si noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca sa putem cunoaste lucrurile, pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Sau.Si vorbim despre ele nu cu vorbiri invatate de la intelepciunea omeneasca, ci cu vorbiri invatate de la Duhul Sfant, intrebuintand o vorbire duhovniceasca pentru lucrurile duhovnicesti. Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci, pentru el, sunt o nebunie; si nici nu le poate intelege, pentru ca trebuie judecate duhovniceste.“

2 Corinteni 4;18: ”Pentru ca noi nu ne uitam la lucrurile care se vad, ci la cele ce nu se vad; caci lucrurile care se vad, sunt trecatoare, pe cand cele ce nu se vad, sunt vesnice.”

Mai mult, ni se arata intr-un context cat se poate de absolut, chiar cu referire la Cristos si ritualurile in sine, ca cel ce se vrea a fi socotit crestin trebuie sa perceapa totul avand parametrii cu totul schimbati decat cei cunoscuti in Vechiul Testament sau in perioada lui Isus: 2 Corinteni 5;16-17: ”Asa ca, de acum incolo, nu mai cunoastem pe nimeni in felul lumii; si chiar daca am cunoscut pe Cristos in felul lumii, totusi acum nu-L mai cunoastem in felul acesta. Caci, daca este cineva in Cristos, este o faptura (Sau: zidire) noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au fãcut noi. “

Evrei 6;1-2: ”De aceea, sa lasam adevarurile incepatoare ale lui Cristos, si sa mergem spre cele desavarsite, fara sa mai punem din nou temelia pocaintei de faptele moarte, si a credintei in Dumnezeu, invatatura despre botezuri, despre punerea mainilor, despre invierea mortilor si despre judecata vesnica.“

O data cu sfarsitul perioadei apostolice, crestinii vor intelege prin puterea Duhului Sfant ca adevarata paine nu este cea vazuta, materiala, ci Cristos - Painea Vietii, reprezentat prin Cuvantul Scripturii, “hrana” duhovniceasca, painea ritualica, materiala pierzandu-si importanta. “Cina Domnului” sau “frangerea painii” se inteleg duhovniceste prin intelegerea transfigurata a painii, asa cum reiese din versetele Mantuitorului:

Ioan 1;1: ”La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu”
Matei 4;4: ”…Omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu."
Ioan 6;35: ”Isus le-a zis: "Eu sunt Painea vietii. Cine vine la Mine, nu va flamanzi niciodata; si cine crede in Mine, nu va inseta niciodata.

Din moment ce Cristos spune ca El este Painea, noi trebuie sa “mancam” in chip duhovnicesc doar aceasta Paine, NU si una materiala, pentru a nu sluji la doi stapani. Mantuitorul este foarte categoric, iar comparatia pe care o face intre Painea materiala a Vechiului Testament si cea duhovniceasca din Noul Testament nu lasa loc de interpretari, dupa cum se observa la:

Ioan 6;48-51: ”Eu sunt Painea vietii. Parintii vostri au mancat mana in pustie, si au murit. Painea, care se pogoara din cer, este de asa fel, ca cineva sa manance din ea, si sa nu moara. Eu sunt Painea vie, care s-a pogorat din cer. Daca mananca cineva din painea aceasta, va trai in veac; si painea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care il voi da pentru viata lumii."

Pentru a se intelege si mai bine, Cristos ne arata, prin comparatie, cum din postura vazuta El traia prin Tatal, care nu se vedea, tot asa si noi trebuie sa “mancam” Painea care nu se vede, avertizandu-ne sa nu mancam o paine vazuta si s-o consideram ca fiind Cristos asa cum au facut evreii in Vechiul Testament cu mana, o referire si o comparatie clara intre nevazut si materie.

Ioan 6;57-58: “Dupa cum Tatal, care este viu, M-a trimis pe Mine, si Eu traiesc prin Tatal, tot asa, cine Ma mananca pe Mine, va trai si el prin Mine.Astfel este painea, care s-a pogorat din cer, nu ca mana, pe care au mancat-o parintii vostri, si totusi au murit: cine mananca painea aceasta, va trai in veac."
Cuvintele Scripturii reprezinta adevarata “Paine” - painea VIE - iar cine “mananca” din ea nu “va muri” niciodata. Cei care cred cu adevarat acest lucru nu se mai uita la o paine materiala nici macar prin prisma indreptatirii simbolice.
Apocalipsa 3;20: ”Iata Eu stau la usa, si bat. Daca aude cineva glasul meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine”, acest verset arata clar legatura directa si individuala intre Mantuitor si crestin, cina intelegandu-se la nivel personal si “in ascuns”, asa cum ne si invata Mantuitorul in Evanghelia lui Matei cap.6 atunci cand ne vorbeste despre rugaciune, milostenie si post. Prin urmare, toate cultele religioase ar trebui sa reflecteze cu multa atentie atunci cand se incumeta sa se indreptateasca in privinta cinei, mai ales ca apostolul Pavel spune la 1 Corinteni 11;27: ”De aceea, oricine mananca painea aceasta sau bea paharul Domnului in chip nevrednic, va fi vinovat de trupul si sangele Domnului.”

Intelesul transfigurat al Cinei reiese si din urmatoarele versete:

Matei 5;6 = Isaia 55;1 = Ioan 4;14 si 7;37.

Ieremia 15;16 = Ezechiel 2;8 = Apoc.9;10 = Ezechiel 3;3.

Ioan 6;27 = v.51 = Evrei 10;10 = cap.17;19 1 Corint.12;30.

//-//-//-//-// = cap.4;14 = cap.6;35 = v.58.

Ioan 6;35 = v.48 si v.50.

Ioan 6;54 = v.27 si v.63 = 2 Corint.3;6 = Romani 2;29.

Ioan 6;56 = 1 Ioan 3;24 = toate trimiterile de la 1 Ioan 3;24.

//-//-//-//-// = 1 Ioan 4;15-16.

1 Corint.11;27 = Ioan 6;51 si v.63-64.

//-//-//-//-//-//-// = cap.10;21 = 2 Corinteni 6;15-16.

1 Corint.11;28 = 2 Corinteni 13;5 = 1 Corinteni 9;27.

//-//-//-//-//-//-// = //-//-//-//-//-//-//-//- = Romani 8;10-

Efeseni 5;30 = Romani 12;5 = 1 Corinteni 10;17.

Evrei 6;1 = Filipeni 3;13 = 2 Corinteni 5;16 = Ioan 6;63.

Ioan 6;55-58: ”Caci trupul Meu este cu adevarat o hrana, si sangele Meu este cu adevarat o bautura. Cine mananca trupul Meu, si bea sangele Meu, ramane in Mine, si Eu raman in el. Dupa cum Tatal, care este viu, M-a trimis pe Mine, si Eu traiesc prin Tatal, tot asa, cine Ma mananca pe Mine, va trai si el prin Mine. Astfel este painea, care s-a pogorat din cer, nu ca mana, pe care au mancat-o parintii vostri, si totusi au murit: cine mananca painea aceasta, va trai in veac." In versetele de mai sus exista o comparatie evidenta pe care Mantuitorul o face pentru ca noi sa sa intelegem duhovniceste “trupul si sangele” Mantuitorului sub aspectul de Cina. Logica textului ne arata ca asa cum Fiul care era in trup de carne TRAIESTE prin Tatal, la fel, omul care este in trup trebuie sa-l “manance” pe Fiul ca sa traiasca. Referirea la un Tata viu este clara si tot asa trebuie sa ne gandim la o “paine” vie, nu una facuta de mana omeneasca, materiala sau cu intelegere magica ca ar putea produce efecte de salvare in trupul carnal. Legatura dintre Fiul si Tatal nu are nimic de natura materiala, Tatal nevazandu-se in chip material. Prin urmare, in legatura lui cu Fiul, omul trebuie sa se raporteze tot la ceva nevazut, fara nici un mijloc material. Comparatia pe care Cristos o face nu este intamplatoare, mai ales ca in versetul 58, El intareste acest lucru, spunand: "Astfel este painea…”, cu alte cuvinte asa trebuie sa se inteleaga adevarata paine si tot astfel ea trebuie “mancata”, adica in chip nevazut, duhovnicesc. Mai mult, comparatia cu mana este cat se poate de sugestiva in acest context; painea trebuie inteleasa la modul figurat ca fiind Cuvantul si nu la modul propriu asa cum a fost mana pentru evrei.

Orice interpretare coborata la nivel material nu face decat sa fie perceputa “ca de pe pamant”, si sa determine un mod de viata lumesc, fara nici o legatura cu cerintele Duhului Sfant sau cu ideea de duh si viata divina. Mai mult, toate aspectele vizibile prin care se intelege aceasta problematica duc in mod automat la certuri intre cultele religioase: daca sa fie azima sau paine, daca este sau nu un ritual simbolic, etc. Cel mai grav aspect il reprezinta insa faptul ca cele doua mari atentionari ale Mantuitorului: pricina de poticnire si fatarnicia, nu sunt respectate, iar prin aceste modalitati vizibile, de implinire a ritualului, ele se manifesta din plin.

1 Corinteni 11:23-26: "Caci am primit de la Domnul ce v-am invatat; si anume ca Domnul Isus, in noaptea in care a fost vandut, a luat o paine. Si, dupa ce a multumit lui Dumnezeu, a frant-o, si a zis: "Luati, mancati; acesta este trupul Meu, care se frange pentru voi; sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea."

Tot astfel, dupa cina, a luat paharul, si a zis: "Acest pahar este legamantul cel nou in sangele Meu; sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de cate ori veti bea din el."

Pentru ca, ori de cate ori mancati din painea aceasta si beti din paharul acesta, vestiti moartea Domnului, pana va veni El.

In versetul 23, Pavel ne arata ca el primise de la Domnul invatatura si nu un ritual. Faptul ca frangea painea si in chip vazut se datora invataturii de inceput in ale credintei ce trebuia sa existe pentru acea perioada. Acest lucru a fost ingaduit de Dumnezeu celorlalti apostoli, proveniti din randul evreilor, din cauza slabiciunii si neputintei lor de a pricepe noua invatatura despre Dumnezeu.

Domnul Isus Cristos nu a instituit cina si nu a institutionalizat nimic. El a transmis mesaje divine folosindu-se de lucruri materiale pentru ca cei prezenti, ucenicii, sa poata intelege semnificatia prin modul in care erau ei obisnuiti, si anume, in chip vazut, urmand sa inteleaga adevaratul sens la Cincizecime o data cu primirea puterii Duhului Sfant.

In versetul 24, Cristos arata ca urma frangerea, adica jertfa Lui pe cruce, idee in care trebuie inteles mai departe si restul textului. Pomenirea acestei jertfe a Mantuitorului se facea la inceput in chip vazut, ritualic, datorita starii lor de ucenici, iar mai apoi, din momentul in care au devenit apostoli, ei urmau sa inteleaga ca in acea frangere se includeau atat ei cat si toata Adunarea crestina. Cristos trebuia sa fie pomenit nu la nivel ritualic ci prin toata invatatura crestina, prin Cuvant, trait in viata de zi cu zi, “vestindu-se” lumii moartea Sa. Aici se poate intelege si “crucea” pe care trebuie sa o duca fiecare crestin prin care sa-l “pomeneasca” pe Cristos avand la baza faptele sfinte ca exemplu pentru altii. Acel pahar al suferintei despre care vorbeste Cristos la Marcu 10;39-39, reprezinta paharul pe care Acesta il arata simbolic in versetul 25, pahar pe care toti il “bem” pe Calea Lui, in suferinta crestineasca zilnica, in lupta cu faptele firii pacatoase si cu duhurile rautatii de pe urma carora apar necazurile. Aceasta “partasie” cu El se face in “duh si adevar” si nu in chip fatarnic, vizual, ritualic. Se observa ca Mantuitorul a vorbit de acel pahar al suferintei din Evanghelia lui Marcu dupa episodul cu paharul aratat ucenicilor in chip vazut, fapt ce demonstreaza “ordinea” prin care se trece de la ceva vazut la ceva nevazut si nu invers.

Duhovniceste vorbind, versetul 26 este si mai sugestiv, deoarece se ridica problema “vestirii” mortii Domnului care in mod logic se face prin viu grai, prin Cuvantul Sau. Orice om poate vesti moartea Domnului prin Cuvant, fara ritual. Ritualul insa, fara Cuvantul vorbit, nu poate explica nimic si nici sa “vesteasca” ceva.

Adevaratii crestini nu trebuie sa isi “aduca aminte“ de Cristos ci sa-L poarte tot timpul in viata lor. Evreii erau obisnuiti si invatati sa tina sarbatori ale Domnului in semn de aducere-aminte. Acest lucru demonstreaza slabiciune si necredinta, scopul acestor date fixe si semne ritualice fiind ca evreii sa nu uite de Dumnezeu. De aceea, si ritualul cinei avea, in acea vreme, aceeasi conotatie de aducere-aminte, de pomenire, fiind un ritual practicat intr-un context anume, precis si limitat la o zi sau un moment anume. Pentru un adevarat crestin, aducerea-aminte nu mai poate exista intrucat Cristos este permanetizat ca si prezenta in constiinta acestuia, prin Duhul Sfant si acesta ia cina cu Mantuitorul ori de cate ori vesteste moartea Domnului in chip duhovnicesc: 2 Corinteni 4;10: ”Purtam intotdeauna cu noi, in trupul nostru, omorarea Domnului Isus, pentru ca si viata lui Isus sa se arate in trupul nostru.” Doar prin aceasta intelegere au sens si spusele lui Ioan de la: Ioan 14;17 : si anume, Duhul adevarului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru ca nu-L vede si nu-L cunoaste; dar voi Il cunoasteti, caci ramane cu voi, si va fi in voi.

Un alt indiciu care ne ajuta in intelegerea duhovniceasca a cinei se regaseste la capitolul 6 din Evanghelia lui Ioan, cu referire directa la semnificatia “trupului” Mantuitorului:

Ioan 6:53-54: ”Isus le-a zis: "Adevarat, adevarat, va spun, ca, daca nu mancati trupul Fiului omului, si daca nu beti sangele Lui, n-aveţi viata in voi insiva. Cine mananca trupul Meu, si bea sangele Meu, are viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi.

Traducerile folosesc cuvantul “mananca”, insa in greaca veche intalnim termenul de: τρώγω, trōgō, cuvant care se traduce in ideea de “a rumega”, asa cum reiese si din explicatiile din limba engleza: tro'-go

Probably strengthened from a collateral form of the base of G5134 and G5147 through the idea of corrosion or wear; or perhaps rather of a base of G5167 and G5149 through the idea of a craunching sound; to gnaw or chew, that is, (genitive case) to eat: - eat.

John 6:54 : Who so eateth my flesh, and drinketh my blood, hath eternal life; and I will raise him up at the last day.

Se observa ca nici traducerea in limba engleza nu foloseste verbul ”to eat” - a manca, ci verbul „eateth” care are sensul de „a rumega”. Prin urmare, Mantuitorul ne indeamna sa „rumegam” trupul Sau, ceea ce evident, nu se poate face cu o paine materiala, vizibila, ci doar sub aspectul de a „mesteca” a gandi sau a medita cuvantul Sau scris. Astfel, ne impartasim cu „Trupul” Sau in adevaratul sens al cuvantului si nu in mod ritualic deoarece nu se poate rumega painea materiala pentru a implini Cuvantul scris.

Acelasi aspect se intalneste si in cazul verbului „a bea” care nu are intelesul simplu al verbului „to drink” ci „drinketh” - „a imbiba”. Aceasta traducere intareste si mai mult sensul figurativ al cuvantului precum si sensul in care trebuie inteleasa cina, in ideea de a te „imbiba” cu Sangele Mantuitorului, adica, a fi partas la suferintele Lui, in chip crestinesc atat in Adunare cat si in exteriorul acesteia.

πίνω, πίω, πόω

pinō piō poō

pee'-no, pee'-o, po'-o

The first is a prolonged form of the second, which (together with the third form) occurs only as an alternate in certain tenses; to imbibe (literally or figuratively): - drink.

Tot in acest verset se arata ca cine mananca „Trupul” Sau va avea viata vesnica, viata care in mod logic nu se poate dobandi mancand o paine materiala sub ideea de cina, parte a unui ritual. Logica bunului simt nu ne permite sa gresim mai ales ca Noul Testament ne explica foarte clar felul in care trebuie sa traim duhovniceste ca sa fim mantuiti si sa primim viata vesnica.

Lumea religioasa nu a cautat sa inteleaga aspectul duhovnicesc al celor scrise in contextul Cinei Domnului, ci a pus pret pe latura materiala, incercand sa sacralizeze materia, dand importanta locului si elementelor vizibile . Cina Domnului nu are nimic in comun cu intelegerea pamanteasca, doar daca cei care doresc sa o practice in mod ritualic cauta sa traiasca mai departe intr-un „lapte” duhovnicesc. Acestia raman astfel „robi” celor vazute, neputand intra in invatatura sanatoasa a „hranei tari” singura care duce la sfintenie si la intelegerea Caii mantuitoare a lui Cristos.

0 comments:

Trimiteți un comentariu