Mi título contenido de la página

miercuri, 13 ianuarie 2010

Predestinarea


In Sfanta Scriptura, exista mai multe versete care fac referire la predestinare:

Isaia 6;10: "Impietreste inima acestui popor, fa-l tare de urechi, si astupa-i ochii ca sa nu vada cu ochii, sa n-auda cu urechile, sa nu inteleaga cu inima, sa nu se intoarca la Mine, si sa nu fie tamaduit."

Matei 13;11: "Isus le-a raspuns: "Pentru ca voua v-a fost dat sa cunoasteti tainele Imparatiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat."

Romani 9;16: "…nu este nici de la cel care voieste, nici de la cel ce alearga,…"

1 Corinteni 14;38: "Si daca cineva nu intelege, sa nu inteleaga!"

Efeseni 1;4: "In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce, in dragostea Lui,"

Efeseni 1;11: "In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia, care face toate dupa sfatul voii Sale,"

Efeseni 2;10: "Caci noi suntem lucrarea Lui, si am fost ziditi in Cristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele."

2 Tesaloniceni 2;11: "Din aceasta pricina, Dumnezeu le trimite o lucrare de ratacire, ca sa creada o minciuna:"


Dumnezeu este Dreptate si prin urmare, El nu poate nedreptati pe nimeni.Analiza oricarui text biblic trebuie sa vizeze trecerea versetelor prin filtrul acestei Dreptati a lui Dumnezeu, indiferent de subiectul tratat.

Pentru a afla raspunsul la una dintre intrebarile existentiale: de ce unii oameni vor avea parte de mantuire iar altii nu, este nevoie, mai intai, sa se identifice si sa se inteleaga sistemul drept prin care Dumnezeu a hotarat separarea celor drepti de cei nedrepti.Cauza si efectul trebuie sa fi functionat in cazul fiecarui om, inainte ca Dumnezeu, pe baza unor criterii nepartinitoare, sa-i stabileasca pe cei mantuiti si pe cei nemantuiti.

Dumnezeu este Dragoste si prin urmare, El isi doreste ca toti oamenii sa Il cunoasca.



Orice parinte care isi iubeste copilul se sprijina intotdeauna pe judecati drepte, atunci cand este vorba despre educatie. Parintele nu isi poate creste copilul dupa buna sa placere, ci se ingrijeste sa-i ofere acestuia tot ce este drept si bun, manifestand fata de el o dragoste jertfitoare si nu una egoista, totalitara.

Divinitatii nu I se pot atribui expresii, precum: "asa vrea El" sau "dupa buna Sa placere". Mai mult, diferentierea celor mantuiti de cei nemantuiti nu se poate fundamenta pe principiul "asa vrea El", care nu dovedeste, in mod categoric, nici Dreptatea si nici Dragostea Divina. Prin urmare, Dreptatea trebuie identificata in aceasta voie a Lui, caci altfel nu ar insemna decat ca suntem niste marionete manuite de un dumnezeu care doar da impresia ca este Dragoste.

In esenta, libertatea omului, pe acest pamant, nu exista, ci reprezinta o amagire a mintii umane, care le intareste oamenilor sentimentul ca detin puterea si controlul asupra celorlalti. Natura umana nu doreste sa se lase condusa de Dumnezeu, caci in caz contrar, nu s-ar mai simti libera.

Pentru a intelege Dreptatea lui Dumnezeu, potrivit careia unora le-a fost data credinta iar altora nu le-a fost data, se poate afirma ca raul a fost faptuit inainte ca duhul omului sa ajunga pe acest pamant, in trup de carne:

Matei 13;11: "Isus le-a raspuns: "Pentru ca voua v-a fost dat sa cunoasteti tainele Imparatiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat."

In acelasi timp, este foarte important sa se faca delimitarea intre starea nevazuta, caracteristica Divinitatii si starea vazuta care defineste materia. In vreme ce starea divina se distinge prin: absenta timpului ca si unitate de masura, vesnicie, desavarsire, putere absoluta si o stare nevazuta a lucrurilor, la nivel de duh, imperceptibila pentru ochiul uman, starea umana se caracterizeaza prin: timp fizic, moarte, slabiciune, efemeritate si o stare vazuta a lucrurilor desfasurate pe un pamant trecator si el. Se observa, in mod clar, ca diferentele dintre cele doua stari sunt uriase, fapt evidentiat si de apostolul Pavel inEpistola catre Galateni:

Galateni 5;17: "...trupul pofteste impotriva duhului, iar duhul impotriva trupului."

Astfel, Dumnezeu care este desavarsit, nu poate raporta Adevarul la timp si spatiu, ci la vesnicie, ce inglobeaza totul intr-o clipa. Din perspectiva gandirii umane, timpul ii da omului senzatia de libertate, de putere, de autoritate. Mai mult, pe baza unui rationament constient, omul considera ca timpul este cel care depinde de el. Puterea de a decide sau libertatea sunt niste termeni care doar gadila urechea, dar care nu pot fi transpusi in practica din cauza naturii pacatoase caracteristica omului nascut in trup de carne. Asadar, nu se poate vorbi de puterea decizionala sau de libertatea omului, in adevaratul sens al cuvantului, Divinitatea fiind Cea care detine controlul absolut:

Filipeni 2;13: "Caci Dumnezeu este Cel ce lucreaza in voi si ca sa voiti si ca sa savarsiti, dupa a Lui bunavointa."
Din punct de vedere uman, analiza si perceptia lucrurilor biblice trebuie sa aiba la baza argumente juste, in timp ce din punct de vedere divin, aceleasi lucruri vor avea o alta conotatie. Spre exemplificare, darul credintei, din perspectiva starii umane, limitata in timp si spatiu, este perceput de om ca o rasplata primita de la Dumnezeu, la care nu se poate ajunge prin propria putere. Din perspectiva starii divine, unde nu exista timp si spatiu, darul credintei reprezinta acel ceva ce trebuie dat unui anumit om, chiar daca, gandirea limitata, specifica trupului de carne, nu ii permite acelui om sa constientizeze acest lucru.
Precunoasterea lui Dumnezeu sta la baza predestinarii pe care nu o exclude.

In Epistola catre Efeseni, apostolul Pavel vorbeste despre o randuiala, fundamentata pe Dreptatea lui Dumnezeu, care a fost stabilita "mai dinainte". Aceasta hotarare a lui Dumnezeu a avut un temei justificat, in mod contrar, Dumnezeu s-ar fi facut vinovat ca ii salveaza pe unii si ii lasa de izbeliste pe altii, dovedindu-se astfel, nedrept si partinitor, atribute care nu au nici o legatura cu Divinitatea. Voia Lui a avut, are, si va avea, intotdeauna, la baza Dragostea si Dreptatea, si nimic altceva:

Efeseni 1;11: "In El am fost facuti si mostenitori, fiind rinduiti mai dinainte, dupa Hotarirea Aceluia, care face toate dupa sfatul voiei Sale."

In ceea ce priveste liberul arbitru, acesta nu poate fi dovedit. Dincolo de bine si rau, nu exista o a treia forta. Atata timp cat oamenii sunt condusi de Dumnezeu, ei nu se mai pot considera liberi si stapani pe propriul destin. In ce fel cei nemantuiti se mai pot opune fortei raului, prin liberul arbitru, din moment ce in Sfanta Scriptura sta scris:

2 Tesaloniceni 2;11: "Din aceasta pricina, Dumnezeu le trimite o lucrare de ratacire, ca sa creada o minciuna:"

Pe acest pamant, toti ne nastem din mamele noastre carnale. Prin urmare, unde este creatia lui Dumnezeu? Unde ne-a creat El daca pe acest pamant ne nastem din parintii nostri carnali care ne-au procreat? Daca am fost creati pe acest pamant, de ce totusi ne nastem intr-un trup slab, muritor? Daca trupul carnal este cel cu care omul a pacatuit, in ce fel a aratat acesta, inainte de pacat, cunoscut fiind faptul ca, potrivit Dreptatii lui Dumnezeu, caderea omului a atras dupa sine caderea trupului fizic? Mai continua Dumnezeu sa creeze, avand in vedere ca Si-a incheiat creatia in ziua a sasea, precum se arata in Cartea Genezei?

Geneza 2;2: "Si a sfarsit Dumnezeu in ziua a sasea lucrarea Sa, pe care a facut-o; iar in ziua a saptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a facut. " (traducerea BOR)

Daca se admite ca Dumnezeu ne-a creat pe toti, in mod firesc, duhurile noastre, care urmeaza sa ajunga in trup de carne pe acest pamant, trebuie sa existe undeva. Una dintre mistificarile care au ingreunat intelegerea acestor aspecte o reprezinta traducerea falsa,din textul ebraic al Scripturii, a cuvantului Adam, acesta insemnand oameni si nu om.
Dumnezeu, care este Dragoste, nu Isi putea minimaliza puterea, plasmuind in carne, in slabiciune, o faptura, dupa chipul si asemanarea Sa. In acest fel, creatia si-ar fi pierdut menirea, nemaiputand sa-L reprezinte pe Creator sub nici un aspect.

Cine si in ce fel poate dovedi ca Dumnezeu l-a creat pe om pe acest pamant material?! Daca se accepta aceasta teorie potrivit careia omul a fost creat pe un pamant pieritor, inseamna ca Dumnezeu a dat dovada de slabiciune, iar cuvintele Sale "Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra" nu isi mai gasesc justificarea. Aceasta dorinta de a-L discredita pe Dumnezeu in fata Cerului, ii apartine lui satan, cel care cauta sa dea impresia ca Tatal s-ar situa la acelasi nivel cu materia, cu aceasta lume, si implicit ar avea aceeasi putere ca a sa, pe acest pamant, din punctul de vedere al actului creatiei. Mai mult, Scriptura ne invata ca toti vor fi judecati dupa faptele lor:

Matei 16;27: "Caci Fiul omului are sa vina in slava Tatalui Sau, cu ingerii Sai; si atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele lui."

Aceasta este Dreptatea lui Dumnezeu, si prin urmare, in mod legitim, nimeni nu poate fi judecat si nu poate suferi in pacat din cauza faptelor altcuiva, respectiv ale lui Adam si Eva.

FAPTE 4;28

(King James Bible Version) "For to do whatsoever thy hand and thy counsel determined before to be done."

προορίζω
proorizō
pro-or-id'-zo


To limit in advance, that is, (figuratively) predetermine: - determine before, ordain, predestinate.

ROMANI 8;29

(King James Bible Version) "For whom he did foreknow, he also did predestinate to be conformed to the image of his Son, that he might be the firstborn among many brethren."

προορίζω
proorizō
pro-or-id'-zo


To limit in advance, that is, (figuratively) predetermine: - determine before, ordain, predestinate.

ROMANI 8;30

(King James Bible Version) "Moreover whom he did predestinate, them he also called and whom he called, them he also justified and whom he justified, them he also glorified."
EFESENI 1;5

(King James Bible Version) "Having predestinated us unto the adoption of children by Jesus Christ to himself, according to the good pleasure of his will."

προορίζω
proorizō
pro-or-id'-zo


To limit in advance, that is, (figuratively) predetermine: - determine before, ordain, predestinate.

EFESENI 1;11

(King James Bible Version) "In whom also we have obtained an inheritanance being predestinated according to the purpose of him who worketh all things after the counsel of his own will."

προορίζω
proorizō
pro-or-id'-zo


To limit in advance, that is, (figuratively) predetermine: - determine before, ordain, predestinate.

Reacții:

0 comentarii: