joi, 13 ianuarie 2011

Blasfemia si Hula

blasfemia si hula
In ceea ce priveste hula impotriva Duhului Sfant, aceasta devine de netagaduit atunci cand cel care are cunostinta adevarului ajunge sa pacatuiasca cu voia:
Evrei 6;4-6: "Caci cei ce au fost luminati odata, si au gustat darul ceresc, si s-au facut partasi Duhului Sfant, si au gustat Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor si care totusi au cazut, este cu neputinta sa fie innoiti iarasi, si adusi la pocainta, fiindca ei rastignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, si-L dau sa fie batjocorit."


Evrei 10;26-29: "Caci, daca pacatuim cu voia, dupa ce am primit cunostinta adevarului, nu mai ramane nici o jertfa pentru pacate, ci doar o asteptare infricosata a judecatii, si vapaia unui foc, care va mistui pe cei razvratiti. Cine a calcat Legea lui Moise, este omorat fara mila, pe marturia a doi sau trei martori.Cu cat mai aspra pedeapsa credeti ca va lua cel ce va calca in picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pangari sangele legamantului, cu care a fost sfintit, si va batjocori pe Duhul harului?"

Aspectul de hula nu se limiteaza la un anume pacat, ci la un mod de viata pacatos, la pacate savarsite de o persoana care a ajuns intr-o stare de ascultare, de cunoastere si de traire a Caii lui Cristos, suficient de mare pentru a nu a mai avea parte de iertare dupa comiterea unui pacat dintre cele "care duc la moarte".

Prin urmare, este vorba despre orice fel de pacat, savarsit in mod constient, cu specificatia foarte importanta ca cel in cauza, inainte de a pacatui cu voia, recunoaste lucrarea Duhului Sfant, sub care acesta se afla, asumandu-si ascultarea (nu printr-un ritual, ci prin modul de viata in Cristos) fata de Legea Duhului de Viata, transmisa prin apostoli. Mai mult, delimitarea lucrarilor divine, din punctul de vedere al relatarii biblice, ne ajuta sa intelegem ca, nu in mod intamplator, Mantuitorul Cristos aduce acele precizari despre hula impotriva Duhului Sfant, astfel incat sa luam aminte ca toti cei care urmau sa primeasca Duhul Sfant, nu mai puteau fi iertati daca calcau cu voia invataturile Noului Testament. Cu alte cuvinte, puterea primita de la Duhul Sfant ii deschide mintea celui in cauza intr-o asemenea masura incat pacatul "care duce la moarte", savarsit de acesta, in mod constient, nu mai poate fi iertat, tocmai datorita acelei puteri, pe care a ajuns sa o huleasca, iesind de sub ascultare.

Asocierea blasfemiei cu hula impotriva Duhului Sfant este putin fortata. Din punctul de vedere strict al Scripturii, o asemenea legatura nu se poate justifica, decat printr-o extensie la nivel de perceptie, dogmele religioase fiind cele care, de-a lungul istoriei, au cimentat cuvinte si idei, ca urmare a unei slabe sau insuficiente cercetari biblice. Daca s-ar lua in considerare doar Cuvantul Scripturii, aceste concepte ar trebui intelese in mod diferentiat, in functie de lucrarile divine si de contextele in care sunt descrise.

In timp ce blasfemia isi gaseste semnificatia, cu predilectie, in Vechiul Testament, respectiv sub Legea lui Moise, in Noul Testament, Cristos aduce o noua invatatura, aceea de hula impotriva Duhului Sfant. Mantuitorul face o delimitare precisa a celor doi termeni, ca urmare a diferentelor semnificative dintre cele doua Legi: pe de o parte, Legea lui Moise, sub care poporul evreu traia, in slabiciunea trupului si a firii, iar pe de alta parte, Legea Duhului de Viata, prin care crestinul primeste putere de la Duhul Sfant, nu numai la nivel de cunoastere, ci si de transpunere in practica a credintei. Blasfemia nu poate fi asociata, in mod obligatoriu, cu o stare constienta de savarsire a pacatului, precum hula impotriva Duhului Sfant. Astfel, chiar daca, in anumite circumstante, se putea vorbi de cunoastere, totusi in ceea ce priveste puterea, aceasta nu exista, fapt ce dovedeste starea de slabiciune a celui care blasfemiaza, caracteristica evreilor supusi Legii lui Moise.

Prin urmare, criteriul de diferentiere a acestor doi termeni il reprezinta puterea si nu cunostinta. Cei care primesc invatatura adevarata a Duhului Sfant primesc si puterea Lui, spre deosebire de evreii, aflati sub Legea lui Moise, care au avut parte doar de cunoasterea legilor. Se poate vorbi de blasfemie in dreptul celor care nu cunosc Calea Duhului Sfant sau nu o cunosc indeajuns pentru a primi puterea prin care cei socotiti a fi nascuti din nou sunt transformati in mod radical. De aceea, in Evanghelia lui Matei, Mantuitorul arata:
Matei 12;32: "Oricine va vorbi impotriva Fiului Omului, va fi iertat; dar oricine va vorbi impotriva Duhului Sfant, nu va fi iertat nici in veacul acesta, nici in cel viitor."
In acest verset, desi fariseii vorbeau impotriva Fiului, totusi ei urmau sa fie iertati, intrucat nu le-a fost descoperita, prin Duhul, invatatura prin care sa poata fi socotiti culpabili de hula impotriva Duhului Sfant. Astfel, in contextul enuntat mai sus, este vorba despre blasfemie si nu de hula impotriva Duhului Sfant. In ceea ce priveste raportarea, aceasta trebuie sa vizeze cunoasterea data oamenilor si, mai ales, puterea primita de acestia, prin Duhul Sfant. In acest sens, in contextul rastignirii, Iisus spune:

Luca 23;34: "Isus zicea: "Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!" Ei si-au impartit hainele Lui intre ei, tragand la sorti."
In textul din Evanghelia lui Marcu 3;22-30, si mai ales, in versetele 28-30, Mantuitorul ne aduce o invatatura ce contine ambele aspecte ale acestui subiect. Un exemplu de hula se regaseste in versetul urmator:
Marcu 3;30: "Aceasta, pentru ca ei ziceau: "Are un duh necurat."

Totodata, Iisus ne descrie si cele doua ipostaze in care hula sau pacatul pot fi iertate. Pe de o parte, este vorba de situatia in care cel vinovat nu a cunoscut puterea Duhului Sfant si prin urmare, nu a avut parte de cunostinta necesara pentru a se opune pacatului, precum s-a intamplat cu fariseii din vremea lui Iisus:

Marcu 3;28: "Adevarat va spun ca toate pacatele si toate hulele, pe care le vor rosti oamenii, li se vor ierta;"

Pe de alta parte, Iisus ne invata ca aceleasi cuvinte sau aceeasi hula, rostite de o persoana care a primit puterea Duhului Sfant si prin urmare, a dobandit cunostinta cu privire la pacat, vor fi judecate de Dumnezeu, intr-un mod diferit, persoana respectiva nemaiavand parte de iertare, prin prisma celor explicate anterior si ilustrate in versetul de mai jos:

Marcu 3;29: "…dar oricine va huli impotriva Duhului Sfant, nu va capata iertare in veac: ci este vinovat de un pacat vesnic."

In concluzie, se mai poate adauga ideea ca blasfemia reprezinta o ireverenta defaimatoare in momentul in care se vorbeste de Dumnezeu, in context universal, absolut, fiind cuprinse aici toate perioadele istorice si toti oamenii nestiutori sau mai putin stiutori. Hula impotriva Duhului Sfant implica o delimitare precisa atat din punctul de vedere al perioadei cat mai ales din punctul de vedere al nivelului de cunoastere a invataturilor duhovnicesti, sub incidenta carora se situeaza cei care se numesc crestini si pretind ca il urmeaza pe Cristos, insa cu faptele Il tagaduiesc, hulind in acest fel Duhul Sfant, chiar daca nu vor sau nu pot sa recunoasca.

0 comments:

Trimiteți un comentariu