miercuri, 13 aprilie 2011

Intelegerea scripturii

Transfigurari BiblicePentru a intelege Scriptura, mai intai trebuie analizate toate versetele, si mai ales reperele Noului Testament care reprezinta baza in elucidarea multor teme biblice. Astfel, aceasta intelegere se poate structura pe doua aspecte: pe de o parte, pe cel al studiului Cuvantului, din perspectiva umana a perceptiei celor intamplate, din punct de vedere istoric sau social; pe de alta parte, din perspectiva divina, pe aspectul potrivit caruia toata lucrarea divina cu omul, cu precadere in Noul Testament,
cuprinde viziunea ascendenta a transformarii omului pacatos, prin Dreptarul Divin, pentru a deveni cu adevarat crestin. Prin urmare, intelegerea celor scrise in Noul Testament, din punct de vedere duhovnicesc, este cuprinsa in cele doua mari probleme pe care Mantuitorul le descrie in Evanghelii: pricina de poticnire si fatarnicia.

Apostolul Pavel nu putea calca aceste invataturi ale lui Iisus Cristos si ca atare, raportarea lui in epistole trebuia sa se faca cu grija pentru a nu-i poticni pe cei slabi. De aceea, intalnim situatii in care tocmai pentru a nu poticni comunitatea slaba, aflata in acel inceput al crestinismului, acesta trebuia sa se situeze in acelasi rand cu cei carora le vestea Cuvantul. Acest lucru era necesar pentru a-i ajuta sa inteleaga ca desi el primise toate acele revelatii si invataturi prin puterea Duhului Sfant, atitudinea lui trebuia sa ramana neschimbata fata de cei slabi, astfel incat acestia sa nu se indeparteze de el, considerandu-se inferiori in raport cu puterea pe care Pavel o dovedea in toate. Termenul de rob pe care apostolul Pavel il foloseste indeosebi la inceputul epistolelor nu iese din contextul celor aratate mai sus, similare fiind si situatiile in care acesta isi atribuie slabiciuni care in fapt nu mai existau in el, asa cum reiese din Epistola catre Romani:

Romani 7;14-24: "Stim, in adevar, ca Legea este duhovniceasca: dar eu sunt pamantesc, vandut rob pacatului. Caci nu stiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urasc.
Acum, daca fac ce nu vreau, marturisesc prin aceasta ca Legea este buna.
Si atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine.
Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac.
Caci binele, pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul, pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac!
Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine.
Gasesc dar in mine legea aceasta: cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine.
Fiindca, dupa omul dinauntru imi place Legea lui Dumnezeu;
dar vad in madularele mele o alta lege, care se lupta impotriva legii primite de mintea mea, si ma tine rob legii pacatului, care este in madularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte?..."


Cel de al doilea aspect, perceput din perspectiva divina, vizeaza o intelegere a starii in care se afla cel ce vine pe Calea credintei. Este vorba aici despre cele trei stari prin care trebuie sa treaca orice om ce doreste sa devina crestin - pocainta, laptele duhovnicesc si hrana tare. Totul se raporteaza la aceste stari, insesi denumirile intalnite cu predilectie in Noul Testament. Cand in Scriptura se foloseste un astfel de cuvant, precum rob, ni se arata, de fapt, unde se gaseste acela despre care se face vorbire si de asemenea, la care stare, din cele trei, se face referire. Nu este intamplator faptul ca Dumnezeu a dorit sa ne faca cunoscute aceste diferentieri, tocmai pentru a intelege nivelul la care trebuie sa se analizeze invataturile biblice precum si starea in care se afla crestinul la un moment dat.

 Acelasi aspect este valabil si in ceea ce priveste termenul de ucenic. Astfel, in Evanghelii, raportarea se face din punctul de vedere al ucenicilor, si nu al apostolilor, intrucat Duhul Sfant nu coborase inca pe pamant. Puterea Duhului Sfant se regaseste in apostoli, nu in ucenici. Atata timp cat Iisus s-a aflat pe pamant, nici unul din cei doisprezece ucenici nu avea puterea sa inteleaga lucrarile Mantuitorului, ci doar in anumite imprejurari, acestia primeau putere, care insa nu ramanea in ei intrucat Iisus nu isi incheiase inca lucrarea pe pamant. Se vorbeste despre apostoli si implicit de lucrarea apostolica, numai dupa coborarea Duhului Sfant, la Cincizecime. In mod legitim, s-ar putea ridica intrebarea, in ce context mai putem, in zilele noastre, sa ne numim robi sau ucenici. Acesti termeni pot reprezenta o realitate in sine in momentul in care fiecare crestin, in legatura sa personala cu Dumnezeu, se evalueaza sincer, realizand unde se afla pe Calea credintei. Acest lucru, insa, nu mai poate fi raportat fata de ceilalti, deoarece starea de hrana tare in care se presupune ca a ajuns un crestin implica si dovedirea in practica vietii a acestei trairi. Dumnezeu poate sa ne vada ca pe niste robi, ucenici, copii sau fii, dar aceasta nu inseamna ca ceea ce El considera despre noi trebuie expus in fata lumii. Fiecare este liber sa vorbeasca, insa fara a-si atribui titulaturi care nu tin de simplitatea crestina ci de o obisnuinta umana de a expune celorlalti parerea despre sine. Astfel, pericolul pricinii de poticnire si al fatarniciei fata de cei carora le dam Cuvantul poate deveni urias la tot pasul.

Pentru a ne defini, ca si implinitori ai Cuvantului Domnului, Cristos ne-a transmis, prin apostolul Pavel, numele de crestin:
Fapte 11;26: “Pentru intaiasi data, ucenicilor li s-a dat numele de crestini in Antiohia.”
Scriptura spune:

Romani 14;22: “Incredintarea pe care o ai, pastreaz-o pentru tine, inaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osandeste singur in ce gaseste bine.”

Conform invataturii enuntate in acest verset, daca nu acordam importanta modului in care suntem receptionati de ceilalti, cautand sa introducem alti termeni numai pentru a ne arata credinta, riscam nu doar sa devenim pricina de poticnire, ci si sa dam dovada de fatarnicie fata de cei din jur. La o prima vedere, aceste aspecte sunt foarte putin sesizabile, insa in esenta, ele se contureaza in momentul in care ne departam de grija fata de acel ascuns, lasat exemplu de Mantuitorul Cristos in Evanghelia lui Matei, capitolul 6, unde se vorbeste despre rugaciune, milostenie si post.

Nimeni nu va putea sa patrunda textele Scripturii daca nu isi insuseste si intelegerea figurativa, duhovniceasca a cuvintelor. Neadoptarea unei astfel de intelegeri genereaza o multitudine de contradictii intre oameni, la nivel de conceptii, intrucat acestea au ca si punct de referinta materia cu tot ce presupune aceasta. In acest fel, oamenii devin limitati si neputinciosi in intelegerea textelor biblice. Exista mai multe texte de acest fel, precum cel despre turnul Babel, a carui analiza nu poate implica o intelegere umana, ad literam. Toata Scriptura este codificata prin cuvinte cu doua sensuri, unul material si altul figurativ. Pe de alta parte, exista tendinta multor oameni de a ocoli anumite subiecte cu caracter biblic, invocand diverse pretexte si omitand ca de intelegerea acestor versete depinde toata intelegerea despre mantuire si viata vesnica. De asemenea, acesti oameni trec cu vederea felul in care versetele biblice se manifesta in viata de zi cu zi, ca si inchinare, deoarece daca inchinarea este falsa se poate ajunge la o inchinare catre satan fara ca acest lucru sa se realizeze in mod constient. Mai mult, acestia se amagesc cu iluzii si doctrine inventate de mintea omeneasca si incearca cu ajutorul materiei sa se inchine lui Dumnezeu, care este imaterial, nefiind capabili sa implineasca adevarata inchinare “in duh si adevar”.

Daca Biblia ar fi fost scrisa pe intelesul tuturor nu ar fi luat nastere miile de culte si secte religioase, inventate pe criterii pur subiective si de cele mai multe ori egoiste. Pe de alta parte, apostolii nu ne-ar fi indemnat sa cercetam Scriptura daca Aceasta s-ar fi aflat la indemana tuturor:

2Petru 3;16: “In ele sunt unele lucruri grele de inteles, pe care cei nestiutori si nestatornici le rastalmacesc ca si pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.”

Din acest verset reiese, in mod clar, aspectul potrivit caruia cei care inteleg gresit Cuvantul vor pieri, motiv pentru care acestia trebuie sa se ingrijoreze si sa nu ramana in adormire.

In zilele noastre, cei mai multi interpreteaza Scriptura dupa bunul plac iar faptul ca Aceasta nu este accesibila tuturor genereaza dispute de toate felurile. In momentul in care omul nu stie ceva, fie plaseaza totul undeva in viitor fie invoca necunoscutul divin, incercand sa limiteze si sa simplice totul pe masura interesului si a cunostiintelor de care dispune. In acelasi timp, se omite, in mod constant, ca este vorba de o realitate a Cuvantului venit din Cer, fapt ce demonstreaza ca lumea se afla in ratacire chiar daca se considera a se fi gasit deja Calea. Acest fenomen devine posibil tocmai pentru ca in cercetarea si intelegerea Scripturii se porneste de la principiul uman catre cel divin, si nu in mod invers, cum ar fi normal.

Toate textele Scripturii nu isi mai aveau rostul daca totul se reducea la o simpla idee inaltatoare. Nimic nu este intamplator in Biblie iar Dumnezeu ne-a dat Cuvantul Sau pentru a intelege adevarurile vii si nu speculatiile literale de sorginte umana. Logica umana poate ajunge cu explicatia pana la un punct, dupa care trebuie sa se recurga la reperele duhovnicesti. Biblia reprezinta cartea ce contine lupta dintre Bine si Rau la toate nivelele intelese, si ca atare, criteriile prin care trebuie sa se limpezeasca subiectele biblice sunt pe de o parte sfintirea iar pe de alta parte pacatul.


0 comments:

Trimiteți un comentariu