duminică, 13 martie 2011

Adevaratii crestini

In Epistola catre Galateni, apostolul Pavel face cunoscute roadele Duhului Sfant care reprezinta un prim reper in identificarea adevaratului crestin: 

Galateni 5;22-23: "Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege."

Mai apoi, cele descrise de Pavel in Intaia Epistola catre Corinteni, capitolul 13, reprezinta instrumentul care confirma daca acel crestin poate fi considerat imputernicit. La toate acestea trebuie sa existe si capacitatea de a practica o viata duhovniceasca, potrivit invataturilor Noului Testament, astfel incat acesti crestini sa dovedeasca ca sunt "sarea pamantului" sau "buna mireasma a lui Cristos" fara a deveni pricina de poticnire sau fatarnici, prin cele vazute. In schimb, adevaratii crestini sunt mai greu recunoscuti din cauza prejudecatilor si a invataturilor inradacinate in firea umana care refuza sa accepte o alta realitate decat cea plasmuita in propriul ego.



Calea spre viata vesnica nu se poate compara cu traseul standard impus de formarea educationala, ci reprezinta un exercitiu cu tine insuti, care nu are la baza criterii umane, o deprindere duhovniceasca prin care zi de zi simturile duhului se dezvolta si se intaresc. In acest fel, poti intelege si te poti opune la lucrurile care te indeamna sa mai pacatuiesti.

Samanta este cea care nu putrezeste si care nu poate da gres daca crestinul se afla in etapa de hrana tare si implicit in plinatatea puterii Duhului Sfant. Exista si posibilitatea ca cineva sa ajunga sa guste, la nivel teoretic, din hrana tare si astfel fara sa fie familiarizat cu trairea Cuvantului, in practica vietii de zi cu zi, poate avea parte de o cadere iminenta. Daca cunoasterea nu se afla in echilibru cu practica, caderea din acest inceput de etapa de hrana tare devine aproape sigura. In acest sens, devin semnificative cele aratate de apostolul Pavel in Epistola catre Evrei:

Evrei 6;4-6: "Caci cei ce au fost luminati odata, si au gustat darul ceresc, si s-au facut partasi Duhului Sfant, si au gustat Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor si care totusi au cazut, este cu neputinta sa fie innoiti iarasi, si adusi la pocainta, fiindca ei rastignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, si-L dau sa fie batjocorit."

Insa, daca crestinul asculta cu smerenie, mai departe, de Duhul Sfant si suporta crucea pana la capat, depasind acel inceput de nastere in etapa de hrana tare, cu siguranta acesta nu va cadea.

Nimeni nu are voie sa se considere deja mantuit, acest lucru reprezentand in orice moment o cursa cu propria persoana precum si o pricina de poticnire pentru altii. O astfel de atitudine va determina o accentuata diminuare a atentiei fata de raul care cauta in orice moment sa-i piarda, "daca ar fi cu putinta, pana si pe cei alesi", satan fiind capabil sa intinda o alta cursa, diferita si necunoscuta pana in acel moment, pentru a provoca caderea celui implicat. De aceea, este imperios necesar sa ramanem curati in tot ceea ce ne indeamna Cuvantul scris iar Dragostea descrisa de Pavel, in Intaia Epistola catre Corinteni, capitolul 13, sa constituie reperul unei autoanalize permanente. Logica divina sau logica absoluta este in general cunoscuta, in plan teoretic, in urma unor cercetari destul de bine documentate si structurate. Cu toate acestea, absolutul divin se reveleaza pe un teren in care cel ce primeste descoperirea de la Dumnezeu detine in structura sa bine conturata si capacitatea de a aplica logica in studiul si analiza biblica. Teoria confirma practica iar practica confirma teoria. Pe Calea crestina toate lucrurile se confirma, treptat, de-a lungul timpului.

 In Adunarea crestina, toti cei socotiti madulare in acest Trup al lui Cristos trebuie sa aduca roade duhovnicesti, in felul lor, ca si menire crestineasca, fara a exista diferentieri intre frati decat la nivel de roluriduhovnicesti, atribuite fiecarui madular prin puterea Duhului Sfant. Adunarea crestina nu este formata din diletanti, ci din crestini prin care vin confirmarile divine intrucat Dumnezeu lucreaza in toti cei ai Lui. Cand celelalte madulare din Adunare intaresc, prin alte descoperiri, ceea ce a fost revelat, fara sa existe o influenta din partea celui ce a primit descoperirea, se poate vorbi despre un semn de credibilitate a respectivei descoperiri, mai ales, pentru ca descoperirea este cea care nu poate fi contrazisa, limpezind orice enigma. Descoperirile in plan teoretic, biblic, devin certe in momentul in care, pe de o parte, fac lumina in toate cele necunoscute pana atunci, in plan vazut si nevazut, iar pe de alta parte, nu intra in contradictie cu nimic din punct de vedere biblic si chiar logic, reusind sa desluseasca orice aparenta contradictie rezultata in urma studiului biblic si nu numai. In plan practic, concret, se poate stabili originea dumnezeiasca a descoperirilor numai daca, pe de o parte, viata celor din Adunare este in concordanta cu textele biblice, din punctul de vedere al trairii prin acestea, dovedindu-se astfel daca exista suficienta credinta pentru a primi mai departe tainele lui Dumnezeu, iar pe de alta parte, cei din Adunare avanseaza pe Calea credintei, devenind capabili sa simta si sa deosebeasca totul, prin mijloacele duhovnicesti. In acest sens se poate vorbi si de reperul biblic: "Asa ca dupa roadele lor ii veti cunoaste."

Matei 7;17-20: "Tot asa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rau face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rau nu poate face roade bune. Orice pom, care nu face roade bune, este taiat si aruncat in foc. Asa ca dupa roadele lor ii veti cunoaste."

Reacții: