Credinta, Nadejdea, Dragostea

"Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea:" (1 Corinteni 13;13)

Ati incercat vreodata sa gasiti un raspuns la intrebarea care reiese din versetul de mai sus: de ce Dragostea este considerata mai mare decat credinta, respectiv nadejdea?
Analizand versetele biblice, se poate observa foarte clar ca atata timp cat traieste pe acest pamant si se afla pe calea lui Dumnezeu, crestinul nu poate fi mantuit daca nu are la baza atat credinta, cat si nadejdea.

 
Avand in vedere acest aspect, totusi, Pavel face o distinctie intre Dragoste, credinta si nadejde, situand Dragostea mai presus decat celelalte doua. Prin urmare, daca din punct de vedere uman, nu exista diferente intre aceste trei virtuti care trebuie sa il defineasca pe un adevarat crestin, singura delimitare si implicit intelegerea versetului, se poate realiza doar din perspectiva duhovniceasca.

Pentru a ajunge la mantuire, crestinul are nevoie pe tot parcursul vietii sale de Credinta:
"Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit." (Luca 17;19)

Pentru a avea parte de mantuire, crestinul are nevoie atata timp cat traieste pe acest pamant, de Nadejde:
"Căci prin nădejde ne-am mântuit..." (Romani 8;24)

Pentru a intra in viata vesnica, crestinul are nevoie de Dragoste:
"Dragostea nu va pieri niciodata..." (1 Corinteni 13;8)

Dragostea pe care apostolul Pavel o descrie in Epistola catre Corinteni cuprinde atribute si virtuti care trebuie sa se regaseasca in mod obligatoriu in viata practica a oricarui crestin:
"Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul." (1 Corinteni 13;3-7)

Aceste atribute si virtuti reprezinta un "bagaj" pe care duhul omului il acumuleaza de-a lungul vietii sale pe acest pamant, "bagaj" pe care il va pastra si in viata alaturi de Dumnezeu.

Dupa moartea si invierea sa, crestinul nu va mai avea nevoie de Credinta si Nadejde care au functionat si au avut valoare doar in existenta sa pamanteasca. O data ajuns in Imparatia lui Dumnezeu, crestinul ramane doar cu aceasta Dragoste, care in fond il reprezinta pe Dumnezeu:
"Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire." (1 Ioan 4;8)

In concluzie, Credinta, Nadejdea si Dragostea sunt definitorii si prezinta aceeasi insemnatate pentru mantuirea crestinului atata timp cat acesta se afla pe acest pamant, lucru intarit si prin folosirea adverbului "acum" la inceputul versetului 13 din capitolul 13 al Epistolei catre Corinteni, iar Dragostea devine "cea mai mare" intrucat reprezinta fundamentul vietii in Imparatia lui Dumnezeu.