marți, 13 aprilie 2010

Materia

Materia universul big bang
Despre materie se poate spune ca este trecatoare, supusa stricaciunii. Nu exista motive justificate pentru a considera materia ca fiind sfanta din moment ce aceasta este efemera si mai ales este lipsita de viata. Orice lucru material dupa un timp piere. Acelasi fenomen este valabil si in ceea ce il priveste pe om.

Cu totii stim ca omul s-a nascut in pacat. Astfel, in Evanghelia lui Ioan, Mantuitorul Cristos spune:


Ioan 18;36: "Imparatia Mea nu este din lumea aceasta", a raspuns Isus. "Daca ar fi Imparatia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca sa nu fiu dat in mainile Iudeilor; dar acum, Imparatia Mea nu este de aici."

In acest sens, un alt episod elocvent se regaseste in Evanghelia lui Matei: Matei 4;8-9: "Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte inalt, I-a aratat toate imparatiile lumii si stralucirea lor, si I-a zis:

"Toate aceste lucruri Ti le voi da Tie, daca Te vei arunca cu fata la pamant si Te vei inchina mie." In mod legitim se pot ridica mai multe intrebari, precum: Cui apartin toate aceste imparatii si stralucirea lor?! Cine este stapanul materiei?!
Pe de alta parte, Iisus spune: Matei 14;30: "...vine printul lumii acesteia si el nu are nimic in Mine."

Este limpede ca un print nu poate domni peste o imparatie care nu exista, iar aceasta imparatie, la randul ei, trebuie sa cuprinda tot ceea ce vietuieste in ea.

Mai mult decat atat, chiar daca nu ni se spune in mod explicit ca materia este pacatoasa, textele biblice ne trag de maneca pentru a deduce aceasta realitate, indeosebi, daca se face conexiunea cu lucrurile concrete din viata de zi cu zi. In acest fel, se dovedeste ca oricat de insemnata si spectaculoasa ar fi evolutia stiintifica, aceasta ajunge sa determine omul sa iubeasca ceea ce vede, sa il subordoneze prin atractia vazutului.

In Vechiul Testament, Cuvantul spune:
Isaia 2;16: "...impotriva tuturor lucrurilor placute la vedere";

Iov 3;3: "Blestemata sa fie ziua in care m-am nascut...";

Psalmi 51;5: "Iata ca sunt nascut in nelegiuire, si in pacat m-a zamislit mama mea."; Ieremia 20;14: "Blestemata sa fie ziua cand m-am nascut! Ziua in care m-a nascut mama, sa nu fie binecuvantata!"

Mantuitorul Iisus nu a venit pe pamant pentru a sfinti materia, ci ca sa implineasca lucrarea de mantuire. El a coborat in slabiciunea materiala pentru a putea duce la indeplinire ceea ce era imposibil pentru un muritor. Totul este supus stricaciunii, totul se transforma. Chiar si Universul, ca si consistenta materiala, va inceta sa mai existe, la un moment dat. Este vorba de niste realitati evidente din punctul de vedere al descoperirilor stiintifice. Materia devine pacatoasa din momentul in care participa, direct sau indirect, la indepartarea omului de Dumnezeul nevazut si de cele nevazute, influentandu-l pentru a-l tine rob frumusetilor si placerilor acestei lumi, lucruri prin care satan a incercat sa Il ispiteasca pe Iisus.

Dumnezeu este perfect si nu poate fi considerat Creatorul unei materii nocive, pieritoare. Dumnezeu a numit curat ceea ce este curat in stare desavarsita, nu ceea ce gandirea umana socoteste a fi curat, din punct de vedere material, intrucat o asemenea caracteristica nu poate fi atribuita unui lucru efemer, supus pacatului.

Sacralizarea determina intotdeauna dependenta de lucrurile vazute, legand omul de materie si indepartandu-l de existenta cereasca cu tot ceea ce presupune aceasta.

Adevaratii crestini nu pot ajunge la Tatal, nu pot avea parte de viata vesnica, folosindu-se de materie. Din moment ce firea pamanteasca se transforma, crestinul nu mai traieste dupa repere materiale, intrucat acestea devin straine fata de simtirea si faptele sale duhovnicesti. In acelasi timp, natura firii sale se modifica, devenind duhovniceasca, si se plaseaza intr-o evidenta opozitie cu slabiciunea pe care o degaja materia:

Ioan 6;63: "Duhul este acela care da viata, carnea nu foloseste la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu, sunt duh si viata."

Evrei 11;1: "Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nădajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad."

Logica cresterii pe Calea credintei presupune o transformare totala, nu doar la nivel de fire ci si din punctul de vedere al perceptiei celor din jur. In acest sens, nu este intamplator faptul ca Mantuitorul imprima mai multor cuvinte, precum: paine, apa, pahar, mancare, lumina, etc., o intelegere transfigurata astfel incat cei care urmau apostolilor sa inteleaga ca "toate s-au facut noi" si trebuie percepute nu la modul adlitteram, material, ci la modul figurat, duhovnicesc, cu totul diferit de ceea ce cunosteau si traiau cei care nu aveau puterea Duhului Sfant.

0 comments:

Trimiteți un comentariu