marți, 13 ianuarie 2009

Duhul Sfant

Duhul Sfant
Toate textele Scripturii trebuie trecute prin doua intelegeri, duhovniceasca si umana, intrucat raportarea Cuvantului lui Dumnezeu se face, pe de o parte, la cadrul duhovnicesc al celor din Cer, mai exact la lumea nevazuta a lui Dumnezeu, iar pe de alta parte, la cadrul pamantesc, istoric, cronologic, luand in considerare starea vazuta a lucrurilor, intelese mai mult sau mai putin adliteram, accentul duhovnicesc al analizei impunandu-se si in acest context.
In momentul in care se ajunge la intelegerea lucrurilor din Cer, absolutul analizei devine obligatoriu pentru a nu se intra in contradictie cu alte versete.

Prin urmare, cand se vorbeste despre Divinitatea Creatoare se face referire la Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Ca o consecinta logica, dar si prin dovedirea lucrarilor Divinitatii descrise in Biblie, se pastreaza desfasurarea lucrarilor Tatalui, ale Fiului si ale Duhului Sfant, in aceasta ordine, avandu-se in vedere ceea ce reprezinta acestea in Scriptura.

In temeiul celor expuse anterior, si cele trei lucrari divine, in raport cu omul, trebuie analizate din perspectiva celor doua intelegeri. Astfel, atunci cand este vorba despre lucrarea pe pamant, in actiune, a Divinitatii, se face referire la Cineva dintre Tatal, Fiul sau Duhul Sfant, si nu la intreaga Divinitate. Accentul cade pe Cel sub obladuirea Caruia se desfasoara lucrarea divina. Pe de alta parte, in momentul in care se vorbeste despre Planul, Partasia sau lucrurile din Cer, se intelege participarea Tuturor celor Trei Divinitati Creatoare. Altfel spus, pe pamant, Tatal, Fiul si Duhul Sfant actioneaza in trei feluri, potrivit caracteristicilor Fiecaruia definite in Scriptura. Mai mult, acest lucru are loc prin reprezentarea Celui sub care se infaptuieste lucrarea desi, in plan absolut, din punctul de vedere al intelegerii divine, nu participa doar Una dintre Divinitatile Creatoare ci toate Trei, datorita Partasiei desavarsite dintre Acestea si ca urmare se poate vorbi de Acel Unul, adica de Dumnezeu.
Cele trei lucrari divine raportate la salvarea omului sunt:

1. Lucrarea Tatalui, care se desfasoara in Vechiul Testament, prin Legea lui Moise, raportata la poporul evreu, avand la baza legi, ritualuri si reprezentari in chip material.
2. Lucrarea Fiului, care prin venirea lui Iisus Cristos in chip de om, ca jertfa de rascumparare pentru orice om, reprezinta lucrarea de mantuire ce cuprinde si alte invataturi de trecere spre cele care urmau sa fie date prin Duhul Sfant, potrivitreprezentarii Omului din Cer.
3. Lucrarea Duhului Sfant, care aduce, prin apostoli, “legea Duhului de viata”, altfel spus, invataturile credintei, printr-o raportare la lucrurile nevazute.


Confuzia care se creeaza, nu doar in ceea ce priveste intelegerea Duhului Sfant ci si a altor aspecte, se datoreaza cuvintelor prin care Divinitatea se adreseaza oamenilor. Astfel, Dumnezeu a asociat fiecarui lucru descris in Scriptura cuvinte si expresii diferite, raportate la cele doua intelegeri, pentru a arata cat mai clar si fidel posibil atat diferentele dintre cele doua lumi, cea materiala si cea nevazuta, cat si modul ascuns prin care se poate ajunge la El. Pe de alta parte, intr-un mod identic, sunt transmise si criteriile care se modifica de la o lucrare la alta, prin rolul pe care il capata creaturile pentru a fi in consonanta cu Divinitatea.

Lucrurile trebuie intelese in acelasi fel si atunci cand se vorbeste despre Duhul Sfant. Astfel, concomitent cu coborarea Duhului Sfant pe pamant, la Cincizecime, invatatura crestina, venita prin apostoli, primeste toate caracteristicile care Il definesc pe Duhul Sfant.

Trupul duhovnicesc sau Adunarea crestina, prin “madularele” sale, este conceput tocmai in ideea care Il defineste pe Duhul Sfant. De aceea, apostolul Pavel ne spune in Epistola sa catre Efeseni:
Efeseni 4;4: “Este un singur trup, un singur Duh, dupa cum si voi ati fost chemati la o singura nadejde a chemarii voastre.”, cu toate ca suntem mai multi, pentru ca, tot in acelasi fel, se poate vorbi si despre Duhul Sfant.

Madularele sunt si ele mai multe datorita rolurilor pe care le au in “trupul duhovnicesc”, si aceasta deoarece si Duhurile care compun Duhul Sfant au, la randul lor, atributii diferite.

O intelegere asemanatoare este valabila si in ceea ce priveste Darurile Duhului Sfant. Mireasa reprezinta Adunarea crestina. Chiar daca se vorbeste despre o mireasa, totusi aceasta este alcatuita din crestini.

Toate aceste aspecte percepute la singular releva unitatea dintre cei care constituie Adunarea, Mireasa, Trupul sau Duhul Sfant, asa cum reiese din versetele:
Efeseni 4;3: “si cautati sa pastrati unirea Duhului, prin legatura pacii.”
1 Corinteni 1;10: “Va indemn, fratilor, pentru Numele Domnului nostru Iisus Cristos, sa aveti toti acelasi fel de vorbire, sa n-aveti dezbinari intre voi, ci sa fiti uniti in chip desavarsit intr-un gand si o simtire.”

In sprijinul ideii de Una sau Unul, Dumnezeu ne-a dat cuvinte precum Mangaietorul, Apa, intrucat din perspectiva umana, evreii sau cei care urmau sa primeasca noua invatatura a Duhului, in acea perioada, nu trebuiau sa se tulbure, acestia fiind obisnuiti cu Un Dumnezeu. Mai mult, din punct de vedere duhovnicesc, cei care deveneau crestini aveau nevoie sa inteleaga Unitatea dintre ei pe Calea crestina, aceeasi Unitate care se regaseste si in Duhul Sfant.

In Scriptura exista mai multe versete care descriu Duhul Sfant, acestea aratand cu adevarat cine este Duhul Sfant. Iata doar cateva dintre ele, cele mai elocvente:
Zaharia 4;10: “Caci cine dispretuieste ziua inceputurilor slabe? Acesti sapte vor privi cu bucurie cumpana in mana lui Zorobabel. Acesti sapte sunt ochii Domnului, care cutreiera tot pamantul.”
Apocalipsa 4;5: “Din scaunul de domnie ieseau fulgere, glasuri si tunete. Inaintea scaunului de domnie ardeau sapte lampi de foc, care sunt cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu. ”
Apocalipsa 5;1-6: “Apoi am vazut in mana dreapta a Celui ce sedea pe scaunul de domnie o carte, scrisa pe dinauntru si pe dinafara, pecetluita cu sapte peceţi.
Si am vazut un inger puternic, care striga cu glas tare: “Cine este vrednic sa deschida cartea si sa-i rupa pecetile?”
Si nu se gasea nimeni nici in cer, nici pe pamant, nici sub pamant, care sa poata deschide cartea, nici sa se uite in ea.
Si am plans mult, pentru ca nimeni nu fusese gasit vrednic sa deschida cartea si sa se uite in ea.
Si unul din batrani mi-a zis: “Nu plange: Iata ca Leul din semintia lui Iuda, Radacina lui David, a biruit ca sa deschida cartea, si cele sapte peceţi ale ei.
Si la mijloc, intre scaunul de domnie si cele patru fapturi vii, si intre batrani, am vazut stand in picioare un Miel. Parea injunghiat, si avea sapte coarne si sapte ochi, care sunt cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise in tot pamantul.”
Apocalipsa 5;12: “Ei ziceau cu glas tare: “Vrednic este Mielul, care a fost injunghiat, sa primeasca puterea, bogatia, intelepciunea, taria, cinstea, slava si lauda!” – sunt sapte caracteristici.

La acestea se pot adauga si alte versete precum:
Ioan 20;22: “Dupa aceste vorbe, a suflat peste ei, si le-a zis: “Luati Duh Sfant!” – fapt care evidentiaza ca nu este vorba despre o Persoana. Iisus Cristos nu putea “sufla” din gura o Persoana Divina, ci puterea pe care o avea in El, de la cele sapte Duhuri, care sunt denumite Duhul Sfant. Astfel, este fals a se crede ca in Cristos se afla o alta Persoana, in felul in care este perceput in prezent Duhul Sfant. Aceasta intelegere ar insemna ca Duhul i-ar fi substituit Persoana Mantuitorului, anulandu-i atat Personalitatea dar si vointa proprie, anuland indirect lucrarea Lui pe pamant.
1 Ioan 1;3: ”deci, ce am vazut si am auzit, aceea va vestim si voua, ca si voi sa aveti partasie cu noi. Si partasia noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Iisus Cristos.” – acest verset arata ca partasia este intotdeauna cu Persoana, si aceasta Persoana poate fi doar Tatal sau Fiul, nu si Duhul Sfant.

Duhul Sfant este compus din sapte Duhuri cu caracteristici diferite, Adunarea crestina fiind structurata pe acelasi model. Un verset elocvent care descrie diferenta dintre cei sapte ingeri si cele sapte Duhuri se regaseste in Cartea Apocalipsei:
Apocalipsa 3;1: “Ingerului Bisericii din Sardes, scrie-i: “Iata ce zice Cel ce are cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu si cele sapte stele: “Stiu faptele tale: ca iti merge numele ca traiesti, dar esti mort.”
Apocalipsa 10;4: “Si cand au facut cele sapte tunete sa se auda glasurile lor, eram gata sa ma apuc sa scriu; si am auzit din cer un glas, care zicea: “Pecetluieste ce au spus cele sapte tunete, si nu scrie ce au spus!” – cele sapte tunete pot fi considerate chiar cele sapte Duhuri, din partea Acestora, apostolul Ioan urmand sa scrie ingerilor celor sapte Adunari, precum se arata si in Apocalipsa 3;1.

Un alt fapt care dovedeste ca cele sapte Duhuri sunt Duhul Sfant, il reprezinta asemanarea dintre ideea de ochi descrisa in Cartea Apocalipsei capitolul 4, versetul 6 si ideea Trupului din Adunarea Crestina:
Apocalipsa 4;6: “In fata scaunului de domnie, mai este un fel de mare de sticla, asemenea cu cristalul. In mijlocul scaunului de domnie si imprejurul scaunului de domnie stau patru fapturi vii, pline cu ochi pe dinainte si pe dinapoi.”

Acest model al Duhului Sfant, descris in versetul de mai sus, se regaseste si in Intaia Epistola catre Corinteni, in invatatura capitolului 12, precum si in Cuvantul lui Cristos, din Evanghelia lui Marcu:
Marcu 9;47: “Si daca ochiul tau te face sa cazi in pacat, scoate-l; este mai bine pentru tine sa intri in Imparatia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decat sa ai doi ochi si sa fii aruncat in focul gheenei.”

De asemenea, se poate spune ca cele sapte Duhuri, adica Duhul Sfant, isi trimit Puterile Lor caracteristice peste toti cei care la primesc, aceste Puteri fiind Natura Divina prin care toate au fost create si toate cele desavarsite au fost umplute. De aceea cand se vorbeste de “plini de Duh Sfant” sau “umplut cu Duh Sfant”, se face referire la puterile acestor sapte Duhuri care patrund in oameni.
Luca 1;67: ”Zaharia, tatal lui, s-a umplut de Duhul Sfant, a prorocit, si a zis: ”
Faptele Apostolilor 2;4: ”Si toti s-au umplut de Duh Sfant, si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, dupa cum le da Duhul sa vorbeasca. ”

In sprijinul celor afirmate mai sus se mai poate tine cont si de alte aspecte. Astfel, se poate observa ca in nici un loc, in Scriptura, nu se afirma ca cineva a fost umplut cu Tatal sau cu Fiul, intrucat Acestia sunt Persoane si numai cu Puterile celor sapte Duhuri se poate umple o creatura.

In contextul in care vorbim despre Duhul Sfant, in versetele care urmeaza, in mod legitim, se poate ridica urmatoarea intrebare: Cine este mama in Ierusalimul ceresc?
Galateni 4;26: ”Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, si el este mama noastra.”
Matei 12;50: ”Caci oricine face voia Tatalui Meu care este in ceruri, acela Imi este frate, sora si mama.”

Este cunoscut faptul ca in Ierusalimul Ceresc ajung doar cei mantuiti sau mai bine spus, cei care sunt calauziti de Duhul Sfant si au Puterea Duhului. In momentul in care Cristos rosteste aceste cuvinte, aratand catre ucenici, El prefigura ceea ce urma sa se intample cu acestia si anume, ca ei vor ajunge in Ierusalimul Ceresc dupa coborarea Duhului Sfant, prin Puterile primite. In mod evident, pe acest pamant, pentru a se implini aceste cuvinte, cu referire la Persoana lui Iisus, ar fi trebuit sa existe oameni care sa fi avut in ei acele Puteri ale Duhului, ceea ce, se stie, ar fi fost imposibil pana la Cincizecime. Pe de alta parte, ar fi fost un non-sens ca un muritor sa poata fi considerat Mama lui Cristos, pe pamant, in sensul de “a face voia Tatalui”. Acest lucru ar fi presupus ca acesta sa fie superior Fiului, din punct de vedere valoric, ceea ce reprezinta mai mult decat o absurditate. Aceste spuse ale Lui au fost si in legatura cu Persoana Fiului, si de aceea orice speculatie pamanteasca, potrivit careia, o femeie batrana, credincioasa, etc., ar putea sa-I fie mama nu poate fi considerata decat o blasfemie. In Cer insa, acest aspect poate avea aplicabilitate, doar daca exista urmatoarea intelegere:


1. Accentul cade pe Puterile Duhului Sfant, fara de care nimeni nu poate ajunge in Ierusalimul Ceresc.
2. Pornind de la aceste Puteri, Mama in Ierusalimul Ceresc, nu poate reprezenta decat cele sapte Duhuri, tocmai datorita prezentei si plinatatii acestor Puteri in orice fiinta ajunsa acolo.
3. Referirea lui Iisus la cuvantul Mama, in Ierusalimul Ceresc, se face la sursa de la care fiecare a primit Puterile, si nu la o Persoana inteleasa adliteram sau la vreun duh de om ajuns in acea postura.
4. Apostolul Pavel in versetul 26, capitolul 4, din Epistola sa catre Galateni, face referire la prezenta celor sapte Duhuri, a Puterilor Lor existente, in Cer.
Galateni 4;26: “Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, si el este mama noastra.”

Acest lucru este sustinut si de spusele apostolului Ioan:
Ioan 3;6: ”Ce este nascut din carne, este carne, si ce este nascut din Duh, este duh.” Tocmai de aceea cele sapte Duhuri sunt denumite Duh si nu altfel, demonstrand ca acestea reprezinta sursa, Mama. De asemenea, prin insasi definirea creaturilor in Cer, ca fiind duhuri, se dovedeste, in mod clar, cine este Mama noastra.

Versetul 4, capitolul 5, din Cartea Apocalipsei face referire chiar la cele sapte Duhuri, continand cuvinte ce reprezinta anumite roluri pe care Acestea le au in diversele situatii descrise in Scriptura.
Apocalipsa 4;5: “Din scaunul de domnie ieseau fulgere, glasuri si tunete. Inaintea scaunului de domnie ardeau sapte lampi de foc, care sunt cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu."
Efeseni 4;3-4: “si cautati sa pastrati unirea Duhului, prin legatura pacii.
Este un singur trup, un singur Duh, dupa cum si voi ati fost chemati la o singura nadejde a chemarii voastre.”

Versetele de mai sus, cu precadere versetul 3, descriu Unitatea crestinilor pe acest pamant. In acest sens, apostolul Pavel foloseste expresia “un singur Duh”, in acelasi fel in care trebuie socotita si Adunarea, ca fiind un singur Trup. Prin urmare, nu se face referire la identitatea Duhului, ca si Persoana, ci la paralela Unitatii pe care trebuie sa o aiba crestinii intre ei. Astfel, in mod logic, termenul Unul este intrebuintat atat in legatura cu Duhul Sfant cat si cu referire la Trupul Adunarii.

Capitolul 12 din Intaia Epistola a lui Pavel catre Corinteni descrie faptul ca desi exista diferite daruri date madularelor, valoarea ramane aceeasi. Aceeasi perceptie valorica este valabila si pentru cele sapte Duhuri, astfel incat sa nu se inteleaga ca vreun Duh, respectiv madular, ar putea fi mai putin important decat celalalt. Aceasta intelegere ii vizeaza pe cei aflati la inceput pe calea credintei in scopul de a-i ajuta sa priceapa ca darurile sunt diferite iar Duhul Sfant este Cel care trebuie sa-i tina uniti. Ideea de un singur Dumnezeu se impunea a fi prezenta, si din acest motiv, se poate spune ca s-a folosit termenul Duh, si nu Duhuri.

Cuvantul "duh" este folosit pentru a exprima ceea ce se intampla pe pamant in legatura cu oamenii, din perspectiva timpului si a spatiului. In Realitatea Cereasca lucrurile nu pot sta in acelasi fel si de aceea sunt descrise cele sapte Duhuri in Cartea Apocalipsei pentru a se intelege complexitatea care se gaseste la baza Duhului Sfant.

In versetul 2, capitolul 11, din Cartea Isaia, se observa repetitia cuvantului duh, nu intr-un mod intamplator, pentru a arata ca aceste duhuri sunt mai multe. Daca lucrurile nu ar fi stat astfel, nu se enumera de fiecare data acest cuvant iar acele atribute caracteristice duhului erau trecute toate la un loc. Si Fiul are Duhul Sau, tot la fel cum si noi oamenii avem fiecare propriul duh. De asemenea, in Scriptura, se vorbeste si de Duhul Tatalui care nu trebuie confundat cu Duhul Sfant, cand se face referire la cele sapte Duhuri.
Isaia 11;2: “Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de intelepciune si de pricepere, duh de sfat si de tarie, duh de cunostinta si de frica de Domnul.”

In Scriptura, ideea de Unul are rolul de a releva Unitatea, si nu caracteristica cuvantului referitoare la Persoana.
Geneza 2;24: “De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa, si se vor face un singur trup”, de unde reiese aceasta Unitate la nivel de Trup, un Trup duhovnicesc, si nu unul de natura fizica, materiala. Este evident ca desi sunt doi, amandoi formeaza Unul. Termenul om presupune atat parte barbateasca cat si parte femeiasca. Cu toate acestea, desi sunt doi, Dumnezeu ii defineste printr-un singur cuvant:Om, adica Unul. Prin urmare, atunci cand analiza se face din perspectiva umana se foloseste singularul, din motivele expuse mai sus, iar cand se intra in profunzimea Realitatii Divine, se foloseste pluralul.

In lumina Scripturii care ne invata in Cartea Genezei ca omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, pentru a putea intelege Divinitatea Creatoare, este nevoie ca analiza sa aiba ca punct de plecare modul in care este structurat omul, ca si persoana.

Versetul de mai jos descrie ideea absoluta ce defineste termenul de persoana. Astfel, se observa ca o persoana se compune din duh, suflet si trup. Pe de alta parte, insasi formularea din acest verset dovedeste ca Duhul nu este o persoana iar folosirea cuvantului duh la numarul singular se afla in concordanta cu ideea unitara a celor carora Dumnezeu li se adreseaza. Cu alte cuvinte, cuvintele duh, suflet, trup, sunt folosite la singular, desi toti cei din Adunarea crestina au fiecare in parte duhul, sufletul si trupul lor:
1 Tesaloniceni 5;23: “Dumnezeul pacii sa va sfinteasca El insusi pe deplin; si: duhul vostru, sufletul vostru si trupul vostru, sa fie pazite intregi, fara prihana la venirea Domnului nostru Iisus Cristos.”

In aceasta analiza, este mult mai practic si corect sa se foloseasca termenul entitate, si nu cel de persoana, mai ales cand se discuta despre Divinitatea Creatoare. Termenul persoana poate creea confuzii, in sensul ca persoana poate denumi orice om, generand astfel riscul de a stabili un reper plecand dinspre om spre Dumnezeu, si nu invers. In consecinta, acest lucru presupune a se da valoare, indirecta, celor de natura materiala in detrimentul celor de natura duhovniceasca. Orice entitate sau persoana are duhul sau, cel care se identifica cu sinele. Nici o Persoana nu este lipsita de Sine. Acest lucru reprezinta baza analizei. Duhul Sfant chiar daca este definit prin aceste doua cuvinte, nu reprezinta, prin Existentialitatea Cereasca, doar un Duh, respectiv doar o Persoana. De asemenea, nu poate fi inteles doar printr-o forta divina care nu are in Sine o Entitate distincta. La fel cum, pentru Tatal si Fiul, se pot face distinctii care Ii definesc, acelasi lucru este valabil si pentru Duhul Sfant, cu mentiunea ca aici nu este vorba doar de un Duh, ci de mai multe. Intelegerea umana insa, nu poate cuprinde cu exactitate sensul termenului entitate. Entitatile pot fi socotite toate duhurile chiar si cele create in starea lor desavarsita, insa raportarea fata de cele ce sunt in stransa legatura cu Divinitatea Creatoare este complet diferita. Pe de alta parte, cuvantul entitate se apropie cel mai mult de starea celor nevazute, ceresti, in comparatie cu persoana care presupune un limbaj si o intelegere destul de limitata intr-o astfel de analiza.

Un rol insemnat in intelegerea, din punct de vedere duhovnicesc, a Scripturii il au cifrele. Numerologia biblica este tot atat de importanta precum transfigurarile cuvintelor regasite in Scriptura. Nu intamplator se foloseste cifra 7 in dreptul acestor Duhuri, ea reprezentand si ziua a saptea, cea de Odihna. A intra in Odihna Lui presupune a intra in a saptea Zi, iar acest lucru nu se poate realiza fara Duhul Sfant, adica cele sapte Duhuri.
Evrei 4;11-12: “Fiindca cine intra in odihna Lui, se odihneste si el de lucrarile lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale. Sa ne grabim dar sa intram in odihna aceasta, pentru ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda de neascultare.”

Legaturile dintre textele Scripturii si lucrarile divine, pe care crestinii trebuie sa le urmeze, si-au lasat modelul, in fiecare etapa, astfel incat cei duhovnicesti sa poata sa inteleaga de ce se vorbeste de Unul, de Trup, Mireasa, Madulare, si implicit de Duhul Sfant care presupune o intelegere identica ca si structura.
Versete suplimentare:
Efeseni 1;13: “Si voi, dupa ce ati auzit cuvantul adevarului (Evanghelia mantuirii voastre), ati crezut in El, si ati fost pecetluiti cu Duhul Sfant, care fusese fagaduit,”
Efeseni 4;3: “si cautati sa pastrati unirea Duhului, prin legatura pacii.”
Efeseni 4;30: “Sa nu intristati pe Duhul Sfant al lui Dumnezeu, prin care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii.”

0 comments:

Trimiteți un comentariu