miercuri, 4 noiembrie 2015

Despre noi



Ne numim CRESTINI si consideram ca acest lucru este indeajuns, precum ne arata si apostolul Pavel: “Pentru intaia oara, ucenicilor li s-a dat numele de crestini...” (Faptele Apostolilor 11;26).
Nu dorim sa iesim in evidenta ci doar sa impartasim ceea ce Dumnezeu ne-a lasat prin Cuvantul Scripturii. Menirea noastra este sa fim gasiti buni de Dumnezeu si nu de oameni, savarsind fapte din credinta fara a deveni fatarnici sau pricina de poticnire in fata celorlalti. Traim prin Cuvantul scris atat la nivel teoretic cat si practic, inteles duhovniceste fara a implica o anumita dogma sau un sistem de valori stabilit pe baza unor criterii umane. Biblia are tainele ei care nu pot fi deslusite pana nu se intelege cu adevarat ce presupune sensul duhovnicesc al cuvintelor. Credinta noastra nu presupune practici, ritualuri, semne, minuni, desfasurate in chip vazut, ci are la baza cuvintele apostolului Pavel: "Pentru ca noi nu ne uitam la lucrurile care se vad, ci la cele ce nu se vad; caci lucrurile care se vad, sunt trecatoare, pe cand cele ce nu se vad, sunt vesnice." (2 Corinteni 4;18).

De asemenea, in inchinarea noastra fata de Dumnezeu, nu consideram ca este necesara o anumita cladire, caci cladirea in sine, ca si reprezentare a Adunarii, nu reprezinta decat o slabiciune, care intareste vorbele Mantuitorului: “ca sa vedem si sa credem...” (Marcu 15;32), insuflandu-i astfel credinciosului ideea ca el depinde de acea cladire si nu de Duhul Sfant. Fiecare crestin trebuie sa fie in armonie, atat din punct de vedere teoretic cat si practic, in toate faptele sale de viata, reperul fiind dragostea agape, descrisa de apostolul Pavel, in Intaia sa Epistola catre Corinteni, capitolul 13. Adunarea reprezinta Trupul lui Cristos in care nu trebuie sa existe pacat. Despre partasia care trebuie sa existe in mijlocul adunarii ne vorbeste Pavel in Intaia sa Epistola catre Corinteni 1;10: 
"Va indemn, fratilor, pentru Numele Domnului nostru Iisus Cristos, sa aveti toti acelasi fel de vorbire, sa n-aveti dezbinari între voi, ci sa fiti uniti in chip desavarsit într-un gand si o simtire." 
Adunarea are rolul de a mentine crestinul si eventual de a-l ajuta sa creasca pe calea credintei insa pentru aceasta toate madularele trebuie sa fie gasite curate.




Unele lucruri in privinta Binelui si raului.





Aceste indemnuri, invataturi, sfaturi...pe care le prezentam mai jos, nu sunt copiate ori adunate din alte carti, nici de pe internet sau din alte  scrieri ale anumitori autori. Sunt lucruri ce le-am invatat, le-am trait, le-am intalnit  in practica de zi cu zi pe Calea Credintei prin Invataturile Sfinte ale lui Dumnezeu, dar si in relationarea cu oamenii, acestea ajutandu-ne sa intelegem mai bine despre Bine si despre Rau. Este posibil ca dragii nostrii cititori sa inteleaga unele dintre acestea mai usor iar altele mai greu. Pentru acest fapt vom incerca treptat sa explicam fiecare dintre acestea in amanunt dar si sustinute cu versete Biblice. Va multumim pentru rabdarea acordata, iar Dumnezeu sa dea Intelepciune cititorului si mult Har. Amin.( Adrian si Camelia )



 Exista doar doua puteri , doua cai:  Binele sau Raul. Nu exista o a treia putere, nu exista cale de mijloc.

 Raul  reprezinta a treia parte dintr-un Intreg.

 Raul  "lucreaza" intotdeauna in AscunsBinele "lucreaza" intotdeauna Pe Fata!

 Trei lucruri “de baza” ce pot defini  Binele si Raul:
PasivActiv
PutinMult
NevazutVazut

 Cine practica binele va avea de pierdut in aceasta viata, dar va castiga totul dupa sfarsitul acesteia.
Cine practica raul va avea de castigat in aceasta viata, dar va pierde totul dupa sfarsitul acesteia.


 Orice om considera despre el ca este un om bun
Nu orice om stie mai intai ce este Binele si ce este Raul.

 RAUL (implicit satan),  lucreaza in ascuns in interiorul omului,  precum CANCERUL.                     ATENTIE! In momentul in care ajungi sa iti dai seama de el,  poate fi prea tarziu.

 Este de preferat sa suferi  decat sa accepti raul.  

 Din greseli te INVETI!
Din suferinta te INTARESTI!
Din nevoi te RIDICI!

 Din punct de vedere material:
Daca privesti inspre cel bogat vei constata ca esti sarac.
Daca privesti inspre cel sarac vei constata ca esti bogat.

 OMUL este compus din DOUA "PERSOANE":
 - Persoana fara valoare care se vede (TRUP), placuta inaintea oamenilor
 - Persoana cu valoare care nu se vede (DUH), placuta inaintea lui Dumnezeu.

 Daca iti iubesti sufletul, iti vei pierde duhul si vei pierde si inaintea lui Dumnezeu.
Daca iti urasti sufletul iti vei salva duhul si vei castiga si inaintea lui Dumnezeu

 Caderea omului in pacat se produce in urmatoarea ordine:
1. Sufletul
2. Duhul
3. Trupul

sâmbătă, 10 octombrie 2015

Tehnologia Touchscreen (atinge ecran)




Mergi pe strada, te afli in tren, te afli in autobuz, in metrou. Oriunde in jurul tau privesti, oameni in varsta, tineri, copii, ce sunt captati, concentrati, preocupati, acaparati de un telefon, un ipad, o tablata, majoritatea timpului. Ce poate insemna acest lucru raportat la vremurile actuale in care se afla omenirea, cum pot fi vazute acestea, ca fiind bune sau rele, de unde vin ca si sursa, ce impact si ce consecinte au acestea asupra omului, dar in primul rand ce ne spune Cuvantul lui Dumnezeu privitor la acest aspect?


Dupa cum se stie aceasta tehnologie a informaticii a aparut treptat, dar nu cu mai mult de cateva zeci de ani in urma, mai exact pe la sfarsitul Secolului al XX-lea. Putem observa pe rand cum a evoluat si ce are la baza, aceasta revolutionara tehnologie, ori care este scopul si impactul  acesteia asupra omenirii. Primii ce au deschis aceasta tehnologie, dupa cum bine se cunoaste au fost cei de la Compania Microsoft (la nivel de computer) cu sistemul de operare Windows , care tradus insemnand FERESTRE, acest prim pas aratand cum omenirea avea sa deschida FERESTRE spre CUNOASTERE, INFORMATIE,  iesind din "izolarea" in care a stat milenii. "Inţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, demonică." (Iacov 3:15 ). Oare intamplator Compania Microsoft a luat acest simbol al unor ferestre sau putem spune ca a avut o inspiratie, (sursa, putere) venita din exteriorul omului?  Ori ne putem pune o alta intrebare: de ce acum spre "sfarsitul timpului", omul a devenit atat de rapid intelep raportat la miile de an din urma?

Cuvantul lui Dumnezeu, ne arata caci de la inceput Diavolul a pacatuit, iar scopul lui a fost de a insela si de a atrage lumea pentru a fii captata si atenta asupra lui mai mult decat asupra lui Dumnezeu. "Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuieşte." ( 1 Ioan 3:8 ) .In Biblie, Cartea Sfanta el este reprezentat ca fiind imitatorul lui Dumnezeu, iar prin materie si lucrurile materiale ale carui stapan este "Şi acum v-am spus acestea înainte de a se întâmpla, ca să credeţi când se vor întâmpla. Nu voi mai vorbi multe cu voi, căci vine stăpânitorul acestei lumi şi el nu are nimic în Mine" ( Ioan 14:29,30 ), el a reusit sa devina "creator", imitand-ul pe Dumnezeu astfel incat oamenii sa slujeasca mai mult fapturii decat Faptuitorului. "Ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin!" ( Romani 1:25 ). La baza acestora si ajutat de CUNOASTERE, a reusit sa insufle aceasta intelepciune omului care a reusit sa creeze la randu-i aceasta tehnologie informatica. La o prima vedere  noi oamenii credem ca oamenii au devenit cu trecerea timpului din ce in ce mai intelepti, insa in spatele acestor lucruri "cineva" incearca din rasputeri stiind ca mai are putin timp sa acapareze intreaga omenire asupra lui. "Pentru aceasta, bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele. Vai vouă, pământule şi mare, fiindcă diavolul a coborât la voi având mânie mare, căci ştie că timpul lui e scurt." Apocalipsa 12:12 )


Dupa acest prim succes prin deschiderea ferestrelor spre o noua CUNOASTERE si o intelepciune creatoare, i-a insuflat omului, intelepciunea de a crea noua tehnologie TOUCHSCREEN, aceasta dovedind si mai mult cum satan prin intermediul omului poate avea putere creatoare mai mare, imitandu-l pe Dumnezeu prin puterea ATINGERII CU UN DEGET a unui obiect, astfel insuflandu-i omului autoritatea prin care poate stapani si coordona aparatul respectiv, facand ca prin intermediul acestei atingeri omul sa se simta un "mic dumnezeu". Vorbim despre putere fiindca in Sfanta Scriptura se arata cum Dumnezeu, cand a instituit cele 10 porunci poporului evreu, aceste porunci au fost scrise pe cele doua table de piatra cu " DEGETUL LUI DUMNEZEU": "Şi nici pâine n-am mâncat, nici apă n-am băut. Atunci mi-a dat Domnul două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu; pe acelea erau scrise toate cuvintele pe care vi le-a grăit Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării." ( Deuteronomul 9:10 ). Oare intamplator Compania Fondatoare Google, a ales ca denumire si simbol al  sistemului, un ANDROID ? Acest aspect ar trebui sa ne puna pe ganduri, sa ne ridicam intebari de unde a venit aceasta sursa de cunoastere, intelepciune si putere negativa asupra omului?  Fiindca un telefon sau un sistem de operare ce legatura au cu simbolul unui robot, android, extraterestru, ori ma rog oricum a unei fiinte supranaturale...dar mai degraba omul nu a fost inspirat sa aleaga acest simbol care sa reprezinte sursa lui?


Mai mult decat atat, o alta Companie Macintosh la care fondatori sunt cei de la Apple, cu o performanta si o viteza mult superioara celor aflate inaintea acestora (la nivel de telefoane, tablete, ipad-uri...), au iesit pe piata avand ca simbol un mar care este inceput, muscat, ori un mar cu gura deschisa... Ce reprezinta acest simbol? A fost ales din intamplare acest "mar" de catre fondatori ori au fost din nou inspirati la fel ca celelalte Companii? Daca omenirea are cunostinta mai mult sau mai putin ceea ce s-a intamplat din punct de vedere Biblic in legatura cu caderea omului in pacat, In Biblie se arata cum ca omului i-a fost interzis de catre Dumnezeu sa ia din Pomul Cunostintei Binelui si raului. " Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!"" ( Geneza 3:3 ). Omul  incalcand porunca lui Dumnezeu si luind din acel pom al Cunostintei un "mar", prin neascultare a cazut in pacat. De departe se poate intelege ca un Pom al Cunostintei Binelui si raului putea sa contina un fruct adica un "mar" ca si fruct, pe care omul l-a luat si a cazut in pacat. Intr-o traducere a Bibliei corecta din Manuscrise Originale mai exact in Biblia lui Nicolae Milescu din anul 1688, precum si in alte traduceri corecte, in Cartea Genezei, in locul fructului "mar", apare cuvantul ROD, ceea ce semnifica idea de pacat, nicidecum a unui fruct. Insa omul de-a lungul istoriei a schimbat si a mistificat aceasta semnificatie a unui rod cu a unui mar...Asa cum si Pomul Cunostintei Binelui si raului  nu se poate intelege ca fiind un pom material, fiindca un pom ca si aspect de planta un poate sa contina Bine si Rau, intreaga descrierea a caderii omului in pacat, se poate intelege decat sub aspect duhovnicesc (simbolic). Insa ce este important aici, sa observam de ce s-au ales ca si simbol: un "MAR", un ANDROID, FERESTRELE...ce se deschid spre Cunoastere si cine sta in spatele tuturor acestor lucruri?



Oamenii nu vor da o prea mare importanta acestor lucruri si le vor privi ca pe ceva normal, insa sa nu uitam ca satan chiar acest lucru vrea sa se intample. Multi vor spune, tu nu folosesti calculator? Tu un folosesti telefon mobil? Insa Cuvantul lui Dumnezeu ne spune despre acestea: “Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva. ( 1 Corinteni 6:12 ).”, acest lucru aratandu-ne inca din vremurile stravechi ca vor veni vremuri in viitor cand vom depinde din punct de vedere material de un sistem rau, creat de satan, sistem al carui stapanitor si fondator, este."Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor.Şi I-a zis Lui: Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie.Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, căci scris este: "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti".( Matei 4: 8-10 ). Insa din punct de vedere duhovnicesc acest sistem nu trebuie si nu poate sa aiba putere de stapanire asupra unui crestin, atata timp cat nu va fi stapanit sau biruit de acesta. Mai mult, Invataturile Sfintelor Scripturi ne invata ca pentru a birui raul acesta trebuie invins chiar prin "armele lui", adica sa dovedim oamenilor prin Cuvantul lui Dumnezeu, chiar prin acest sistem creat de satan, caci insasi acest sistem este unul cu impact negativa supra omenirii.

Dar oamenii isi vor pune intrebarea si ce este rau in acest sistem? Ce este rau intr-un telefon? Ce se gaseste rau intr-o tableta?... Raspunsul fiind unul cate se poate de simplu si care se poate sesiza foarte usor in zilele noastre. Simplul fapt ca TOT! sau aproape tot timpul omului este acaparat, devenind chiar dependent de acest sistem informativ. Pentru multi devenind deja un mod de viata, fara de care nu s-ar putea lipsi, lucru putin sesizabil acum de catre oameni, pentru ca oamenii si asa cu putina credinta care a mai ramas, sa se piarda si sa se indeparteze de Dumnezeu."Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai multi se va răci. Dar cel ce va răbda până sfârşit, acela se va mântui." ( Matei 24 12:13 ). Mantuitorul spune: “Cine are ochi de vazut sa vada”.


miercuri, 30 ianuarie 2013

Icoana lui Iisus Cristos

In general, icoana este definita ca fiind imaginea pictata sau, mai rar, sculptata, care infatiseaza personaje sau scene inspirate din Scriptura sau viata religioasa, si care serveste ca obiect de cult si de inchinare.

Cuvantul lui Dumnezeu ne invata ca acest obiect creat de om, vizibil, material, palpabil, nu poate niciodata sa contina nici un element care sa-i justifice statutul de “obiect sfant” sau “facator de minuni” Dumnezeiesti. Un prim exemplu se regaseste in Epistola lui Pavel catre Evrei, capitolul 11, versetul 1, unde se arata ca “adevarata credinta reprezinta incredintarea in lucrurile care nu se vad”. De asemenea, in Vechiul Testament, prorocul Ieremia scoate in evidenta inutilitatea si falsitatea pe care o inspira aceste plasmuiri ale celor slabi in credinta. (Cartea lui Ieremia, capitolul 10)

Cea mai cunoscuta si raspandita icoana zugravita vreodata de mintea umana este icoana Mantuitorului nostru Iisus Cristos. Pe langa faptul ca toate aceste reprezentari subiective nu au la baza o imagine reala a personajului expus, cu atat mai grav, icoanele care il ilustreaza pe Fiul lui Dumnezeu sunt in neconcordanta cu versetele biblice iar autorii lor nu fac decat sa incalce in mod voit Cuvantul Scripturii.

Mai intai, ceea ce caracterizeaza si se regaseste in toate icoanele care il intruchipeaza pe Mantuitor, probabil un aspect insesizabil privitorului de rand, consta in redarea unui chip frumos, cat mai atragator, al Acestuia. In deplina opozitie cu aceasta practica impamantenita de ani de zile, prorocul Isaia il descrie pe Fiul lui Dumnezeu ca neavand nimic in infatisarea Sa care sa ne atraga privirea:
“Iată, Robul Meu va propăşi; Se va sui, Se va ridica, Se va înălţa foarte sus. După cum pentru mulţi a fost o pricină de groază – atât de schimonosită Îi era faţa şi atât de mult se deosebea înfăţişarea Lui de a fiilor oamenilor “ (Isaia 52;13,14)
“El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.” (Isaia 53;2,3) 


Pe de alta parte, un alt element fals indus celor ce privesc sau se inchina la aceste icoane il reprezinta parul lung al Mantuitorului. In aceasta privinta, apostolul Pavel este categoric:
“Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung...” (1 Corinteni 11;14) 

Astfel, daca apostolul Pavel ne invata ca este nedemn pentru un barbat sa poarte parul lung, cu atat mai grav, este necrestinesc din partea unei fiinte umane sa-i atribuie lui Cristos un detaliu fizic aflat in totala contradictie cu invataturile lui Dumnezeu.

Nu in ultimul rand, lucrul cel mai usor de sesizat, valabil pentru toate icoanele, consta in diversitatea chipurilor reprezentand acelasi personaj religios. Imaginatia umana a fost dintotdeauna extrem de bogata insa niciodata nu va putea servi la redarea autentica a unui chip necunoscut. 



sâmbătă, 13 octombrie 2012

Mos Craciun - idolul minciunii




Chiar daca in esenta sarbatorile de iarna nu isi au originea in Cuvantul Scripturii, totusi, acestea sunt consimtite si serbate de intreaga lume asa-zis crestina. Astfel, de la mic la mare, de la bogat la sarac, oamenii sunt invaluiti de o putere magica care ii acapareaza intru totul si ii transforma in sclavii acestor false celebrari.
Nu mai este demult un mister faptul ca sarbatoarea craciunului reprezinta doar o legenda, care de-a lungul timpului, a imbracat tot felul de versiuni, mai mult sau mai putin hilare, si mai ales lipsite de orice farama de adevar biblic. Mai multe detalii in acest sens, puteti afla aici: http://strainisicalatori.blogspot.com/p/sarbatori-idolatre.html 

In continuare, veti gasi cateva observatii cu privire la cele doua elemente esentiale si definitorii pentru sarbatoarea craciunului: mos craciun si bradul.

MOS CRACIUN: Infatisarea mosului, cea a unui batran, reprezinta primul aspect ce denota ideea de imitatie din partea celui rau care a cautat intotdeauna sa-l imite pe Dumnezeu, descris in Scriptura ca "Cel Batran de zile". Prin faptul ca si-a luat aceasta infatisare de batran, acest idol al minciunii, in spatele caruia se ascunde satan, reuseste cu succes sa acapareze sufletele oamenilor sub pretextul acestor asa-zise sarbatori crestine, determinandu-i, in mod inconstient, sa i se inchine si sa ii slujeasca. Mai mult, este cunoscuta siretenia lui satan de a actiona impotriva omului in mod nevazut, in ascuns, folosindu-se de minciuna, tot asa cum gura acoperita de barba a mosului marturiseste lucruri neadevarate si ii amageste pe cei slabi.
De asemenea, se stie foarte bine ca mosul se identifica cu darul, acel ceva nou pe care oamenii, si in special copii, il asteapta de la el, satan folosindu-se de acelasi mijloc pentru a-l ispiti pe Om, in gradina din Eden:
"...Oare a zis Dumnezeu sa nu luati din Pomul Cunostiintei Binelui si Raului ?..." (Geneza 3;1)

miercuri, 13 iunie 2012

Forum de discutii



duminică, 10 iunie 2012

Binele si Raul.....A fi BUN



"Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.(Geneza 3;16-17)

Ce este in esenta BINELE? Ce este in esenta RAUL? Ce inseamna “A FI BUN”?

Asa cum se poate observa in versetele de mai sus, din Cartea Genezei, in porunca data omului in Gradina cea din Eden, Dumnezeu interzice categoric sa se ia din pomul cunostintei, atat din partea de rau cat si din partea de bine. In mod evident, la o prima vedere, se ridica intrebarea de ce omului ii este interzis sa se atinga de bine, si mai mult, de ce omul si-ar pierde Viata Vesnica in momentul in care ar manca din rodul Pomului.

Binele si raul reprezinta cele doua stari definitorii pentru om in aceasta viata, acestea avand la baza cunoasterea preluata din Pomul cunostintei binelui si raului. Transpusa pe pamant, aceasta cunoastere presupune totalitatea cunostintelor raportate la materie, timp si spatiu. Un posibil raspuns la intrebarea de ce binele, in esenta, nu este BUN sau indeajuns pentru ca omul sa poata avea parte de mantuire, se regaseste in versetul de mai jos:
"Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Iisus Cristos." (1 Tesaloniceni 5;23)

Asa cum se arata in versetul de mai sus, omul se compune din trei parti distincte, si anume : TRUP, SUFLET, DUH.
                                                                                        

duminică, 13 mai 2012

Icoana "Cina cea de Taina"




Nimic nu este intamplator in aceasta viata. Daca iubim cu adevarat Cuvantul Scripturii, Dumnezeu ne va iubi si El si ne va revela intotdeauna raspunsul la orice nelamurire pentru a ne arata Adevarul.  De cele mai multe ori, contrar invataturii biblice, lumea se indeparteaza de Cuvant si nu doreste sa-l cerceteze si sa-l inteleaga pentru a descoperi Adevarul.
Acest lucru este valabil si atunci cand vorbim despre Cina cea de Taina, insa nu cu referire la actul ritualic propriu-zis care s-a desfasurat in perioada in care Mantuitorul s-a aflat pe acest pamant, ci despre icoana ca si obiect, ca si reprezentare in mod vazut a acelui episod la care o parte din lumea crestina se inchina. La o prima vedere, nu ar parea nimic grav in aceasta acceptare si “inchinare falsa”, din simplul motiv ca oamenii nu doresc sa afle Adevarul sau cel putin nu cauta sa cerceteze si sa perceapa daca aceasta inchinare prezinta suport biblic. Mai mult decat atat, daca ar exista putina atentie din partea celor ce se inchina acestei icoane si s-ar da cu adevarat credibilitate versetelor biblice, acestia ar putea afla cu usurinta definitia CREDINTEI si implicit i-ar da valoare:
Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare in lucrurile care nu se văd. ” (Evrei 11;1) 



Insasi denumirea Cina cea de Taina ne indica in mod clar ca aceasta cina a reprezentat o TAINA, si prin urmare, o taina nu poate fi descoperita oricui, cu atat mai putin lumii. Exista multe versete biblice in care se arata ca inchinarea fata de Divinitate, in mod vazut, denota opusul adevaratei credinte si mai ales, o inversare a valorilor, omul ajungand sa se inchine materiei al carei stapan, satan, la randul sau, a dorit dintotdeauna sa ii ia locul lui Dumnezeu pentru ca omul sa i se inchine lui. (Ieremia, capitolul 10)

Mai mult, este usor de sesizat faptul ca in majoritatea icoanelor ilustrand Cina cea de Taina, se regaseste si personajul negativ Iuda, cel ce l-a vandut pe Iisus, si care, potrivit Scripturii, il intruchipeaza pe satan. 
"Dar Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece." (Luca 22;3)
"Dar iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta." (Luca 22;21)

In acest fel, fara nici un dubiu, omul ajunge in mod indirect sa i se inchine lui satan, chiar daca nu poate sau nu doreste sa recunoasca aceasta realitate incontestabila.

Pe langa acest aspect extrem de semnificativ, o asemenea inchipuire umana, precum Cina cea de Taina, transpusa in mii de reprezentari, distincte de la o pictura la alta, poate genera foarte usor si alte erori, detalii false, care se situeaza in contradictie flagranta cu ceea ce ne invata Cuvantul lui Dumnezeu.  

Un alt exemplu la fel de nepotrivit din punct de vedere biblic consta in expunerea lui Iisus si a ucenicilor Lui ca purtand par lung. Invataturile Noului Testament in aceasta directie sunt clare si dovedesc ca un astfel de neadevar, strecurat de om, mai mult sau mai putin voit, este total deplasat in ceea ce priveste reprezentarea fizica a barbatului si mai ales poate fi privit drept o blasfemie la adresa Fiului lui Dumnezeu.
"...nu va invata chiar si firea ca e rusine ca barbatul sa poarte parul lung?..." (1 Corinteni 11;14)

De asemenea, nu trebuie omis si faptul ca in aceste icoane, Fiul lui Dumnezeu este de fiecare data pictat sub o infatisare frumoasa, atragatoare, aspect care contravine inca o data versetelor biblice. “...infatisarea Lui n-avea nimic care sa ne placa...” este doar o parte din descrierea pe care prorocul Isaia o face Mantuitorului Iisus Cristos: 
"El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă."...Isaia 52:14 " După cum pentru mulţi a fost o pricină de groază – atât de schimonosită Îi era faţa şi atât de mult se deosebea înfăţişarea Lui de a fiilor oamenilor – e, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă." (Isaia 53;2)

In concluzie, oamenii inchinatori de rand si nu numai, fiind prea slabi sau mandri sa inteleaga si sa accepte aceste adevaruri biblice, vor continua sa se inchine icoanei si implicit vanzatorului lui Iisus, nimeni altul decat intruchiparea lui satan.





luni, 13 februarie 2012

Calea, Adevarul, Viata



In Evanghelia lui Ioan, Domnul Iisus Cristos spune:
“Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.” (Ioan 14;6)
Cele trei reprezentari duhovnicesti ale Domnului Iisus Cristos, CALEA, ADEVARUL, VIATA, raportate la Divinitatea creatoare din Cer, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, capata o alta semnificatie atunci cand le privim sub aspect uman, prin prisma celor trei lucrari distincte ale Divinitatii de salvare a omului de sub puterea pacatului:
1. Lucrarea Tatalui pe pamant, care s-a realizat in mod direct cu poporul evreu, prin intermediul Legii date lui Moise.
2. Lucrarea Fiului pe pamant, care a implicat nu doar poporul evreu cat si o parte dintre neamuri.
3. Lucrarea Duhului Sfant pe pamant, desfasurata doar cu neamurile, la nivel nevazut, prin puterea Mangaietorului.


1. In Vechiul Testament, Dumnezeu a lucrat la nivel vazut cu poporul evreu, prin tot felul de semne si minuni:
"Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune." (1 Corinteni 1;22)
Evreii il recunosteau doar pe Dumnezeu drept Salvator al poporului de sub puterea pacatului, Legea instituita prin Moise constituind dreptarul lor. Dumnezeu Tatal a scos poporul evreu din Egipt de sub robia propriu-zisa a lui faraon si de asemenea, la nivel spiritual, l-a eliberat de sub puterea idolatriei. Prin urmare, se poate spune ca Dumnezeu Tatal reprezinta CALEA de iesire, de salvare, pentru acest  popor.

vineri, 13 ianuarie 2012

Credinta, Nadejdea, Dragostea



"Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea:" (1 Corinteni 13;13)

Ati incercat vreodata sa gasiti un raspuns la intrebarea care reiese din versetul de mai sus: de ce Dragostea este considerata mai mare decat credinta, respectiv nadejdea?  
Analizand versetele biblice, se poate observa foarte clar ca atata timp cat traieste pe acest pamant si se afla pe calea lui Dumnezeu, crestinul nu poate fi mantuit daca nu are la baza atat credinta, cat si nadejdea. Avand in vedere acest aspect, totusi, Pavel face o distinctie intre Dragoste, credinta si nadejde, situand Dragostea mai presus decat celelalte doua. Prin urmare, daca din punct de vedere uman, nu exista diferente intre aceste trei virtuti care trebuie sa il defineasca pe un adevarat crestin, singura delimitare si implicit intelegerea versetului, se poate realiza  doar din perspectiva duhovniceasca.

joi, 15 decembrie 2011

Nunta, ziua de nastere, inmormantarea, botezul




Botezul, nunta, inmormantarea, ziua de nastere, ziua onomastica si toate celelalte prilejuri de a celebra sau de a comemora omul sunt sarbatori instituite de-a lungul timpului, cu o conotatie strict pamanteasca, fara a avea suport biblic sau vreo legatura cu Divinitatea. In esenta, toate aceste omagieri, mult asteptate, in aparenta par a fi inofensive,  insa din punct de vedere biblic,  scot in evidenta aspecte negative precum:  falsitate, mandrie, slabiciune si nu in ultimul rand satisfacerea poftelor firii pacatoase. Aceste ocazii de regasire familiala precum si de socializare si relationare cu lumea sunt descrise de Scriptura ca fiind negative:
“Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă.” (Romani 14;5,6)  
“Voi păziţi zile, luni, vremuri şi ani. Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi.” (Galateni 4;10-11)

miercuri, 14 decembrie 2011

Formulele de politete

Domnule, Doamna, Sarut mana, Va rog, Va multumesc, Dumneavoastra, Domnia Voastra, Inalt Prea Sfintia Sa, Domnule Parinte, etc.

In mod obisnuit, in sistemul de relationare si socializare dintre oameni folosirea formulelor de politete reprezinta o normalitate indiferent de mediul social in care se interactioneaza: familial, institutional, religios, etc. Toate aceste formule de adresare si reguli de politete care au la baza “un cod” al bunelor maniere inventate si instituite de om si societate de-a lungul istoriei omenirii, trebuie atent analizate daca au suport biblic si daca se afla in concordanta cu ceea ce ne invata si indruma Cuvantul lui Dumnezeu.

marți, 13 decembrie 2011

"Tehnici" de inselare ale lui satan



PLANUL – Cu totii stim ca rolul lui satan in aceasta lume este acela de a declansa si raspandi raul, de a-i insela pe oameni, si cu precadere pe cei aflati pe calea credintei:
“...să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi..." (Matei 24;24)
Astfel, inainte de a-si incepe lucrarea de distrugere a omului, satan va organiza totul dupa un plan bine stabilit care sa includa nu doar etapele de inselare cat mai ales finalizarea in favoarea sa a acestui plan. Niciodata satan nu va incerca sa se opreasca din ceea ce si-a propus intrucat, fiind deja cazut din Imparatia lui Dumnezeu, stie ca are “putin timp” pentru a actiona si a-si duce planul la bun sfarsit. Tinta sa vizeaza in mod special uniunile bine inchegate, precum: familiile, adunarile crestine, prieteniile sincere, astfel incat sa poata lovi in unitatea acestora si intr-un final sa determine distrugerea lor definitiva.

luni, 17 octombrie 2011

Retelele de socializare - lucrarea diavolului!

Cu totii stim din Cuvantul Scripturii ca in aceste zile de pe urma vor avea loc lucrari de inselare a omului, astfel incat acesta sa isi piarda credinta si implicit mantuirea:
"Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase..." (2 Tesaloniceni 2;9)

Stiind ca mai are putin timp, satan racneste ca un leu, cautand cu orice pret, daca este cu putinta, sa ii castige de partea lui chiar si pe cei alesi:
"Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită," (1 Petru 5;8)

Acum, cand sfarsitul timpului este aproape, satan exercita o puternica influenta asupra duhului, sufletului si mai apoi asupra trupului omului.

Pe langa lucrarile de inselare, desfasurate la nivel vazut, sub forma de semne, minuni si alte lucruri asemanatoare de imitatie a lui Cristos, in aceste zile de pe urma, asa cum ne instiinteaza Biblia, satan lucreaza si il amageste pe om sub o alta forma si anume, in mod nevazut, adormindu-i treptat constiinta si determinandu-l sa isi piarda capacitatea de a discerne intre bine si rau.

Una dintre cele mai periculoase lucrari de inselare din zilele noastre este reprezentata de retelele de socializare ale internetului, precum: FACEBOOK, TWITTER, HI5...etc. Statisticile demonstreaza, ca prin intermediul acestor retele de socializare, s-au destramat mii de casnicii in intreaga lume...

sâmbătă, 15 octombrie 2011

Intelegerea duhovniceasca a Bibliei



Transfigurările biblice sau "alfabetul duhovnicesc" au la bază înţelegerea duhovnicească a Cuvântului lui Dumnezeu, înţelegere a cărei temelie o regăsim în Evrei 11;1:
"Iar credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute"





miercuri, 13 aprilie 2011

Intelegerea scripturii

Pentru a intelege Scriptura, mai intai trebuie analizate toate versetele, si mai ales reperele Noului Testament care reprezinta baza in elucidarea multor teme biblice. Astfel, aceasta intelegere se poate structura pe doua aspecte: pe de o parte, pe cel al studiului Cuvantului, din perspectiva umana a perceptiei celor intamplate, din punct de vedere istoric sau social; pe de alta parte, din perspectiva divina, pe aspectul potrivit caruia toata lucrarea divina cu omul, cu precadere in Noul Testament, cuprinde viziunea ascendenta a transformarii omului pacatos, prin Dreptarul Divin, pentru a deveni cu adevarat crestin. Prin urmare, intelegerea celor scrise in Noul Testament, din punct de vedere duhovnicesc, este cuprinsa in cele doua mari probleme pe care Mantuitorul le descrie in Evanghelii: pricina de poticnire si fatarnicia.

duminică, 13 martie 2011

Adevaratii crestini

In Epistola catre Galateni, apostolul Pavel face cunoscute roadele Duhului Sfant care reprezinta un prim reper in identificarea adevaratului crestin: 

Galateni 5;22-23: "Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege."

Mai apoi, cele descrise de Pavel in Intaia Epistola catre Corinteni, capitolul 13, reprezinta instrumentul care confirma daca acel crestin poate fi considerat imputernicit. La toate acestea trebuie sa existe si capacitatea de a practica o viata duhovniceasca, potrivit invataturilor Noului Testament, astfel incat acesti crestini sa dovedeasca ca sunt "sarea pamantului" sau "buna mireasma a lui Cristos" fara a deveni pricina de poticnire sau fatarnici, prin cele vazute. In schimb, adevaratii crestini sunt mai greu recunoscuti din cauza prejudecatilor si a invataturilor inradacinate in firea umana care refuza sa accepte o alta realitate decat cea plasmuita in propriul ego.

duminică, 13 februarie 2011

Biserica


Cuvantul biserica provine din latinescul basilica si nu are nici o legatura cu termenul grecesc ekklesia. In secolul al IV-lea, erau denumite basilici cladirile somptuoase ale Imperiului Roman, in care se desfasurau judecatile, in limbaj actual fiind vorba despre tribunale. Ca urmare a influentei Imparatului Constantin cel Mare, s-a impus credinciosilor, in ideea credintei in Cristos, atat cuvantul basilica cat si cladirea in sine cu tot ce presupunea aceasta. In ceea ce priveste termenul grec ekklesia, acesta se traduce prin "o adunare chemata afara din". Termenul se regaseste si in manuscrisele descoperite la Marea Moarta, manuscrise care au fost scrise in limba greaca si nu in limba latina. De asemenea, cartile apostolilor au fost scrise in limba greaca, cu exceptia lui Matei care a scris in limba aramaica.

Mistificarile care au urmat nu s-au datorat numai acestui cuvant. Astfel, in textele Noului Testament, exista mai multe cuvinte care nu au fost traduse in mod corect. Acest lucru nu s-a intamplat din nestiinta, ci probabil pentru a parafa si pentru a da intaietate unor functii si institutii. Pana in secolul al IV-lea, in timpul domniei lui Constantin cel Mare, crestinii obisnuiau sa se adune in case pentru a se inchina lui Dumnezeu si pentru a avea partasie unii cu altii. Aceasta varianta de intalnire nu a fost aleasa de crestinii acelor vremuri pe motiv ca le-ar fi fost teama de romani, asa cum, in mod eronat, s-a interpretat de catre unii istorici, intrucat Dumnezeu nu statea la mana omului si putea oricand sa le asigure celor ai Lui linistea necesara pentru a se intruni oriunde fara a intampina dificultati.

joi, 13 ianuarie 2011

Blasfemia si Hula




In ceea ce priveste hula impotriva Duhului Sfant, aceasta devine de netagaduit atunci cand cel care are cunostinta adevarului ajunge sa pacatuiasca cu voia:
Evrei 6;4-6: "Caci cei ce au fost luminati odata, si au gustat darul ceresc, si s-au facut partasi Duhului Sfant, si au gustat Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor si care totusi au cazut, este cu neputinta sa fie innoiti iarasi, si adusi la pocainta, fiindca ei rastignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, si-L dau sa fie batjocorit."
Evrei 10;26-29: "Caci, daca pacatuim cu voia, dupa ce am primit cunostinta adevarului, nu mai ramane nici o jertfa pentru pacate, ci doar o asteptare infricosata a judecatii, si vapaia unui foc, care va mistui pe cei razvratiti. Cine a calcat Legea lui Moise, este omorat fara mila, pe marturia a doi sau trei martori.Cu cat mai aspra pedeapsa credeti ca va lua cel ce va calca in picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pangari sangele legamantului, cu care a fost sfintit, si va batjocori pe Duhul harului?"

Aspectul de hula nu se limiteaza la un anume pacat, ci la un mod de viata pacatos, la pacate savarsite de o persoana care a ajuns intr-o stare de ascultare, de cunoastere si de traire a Caii lui Cristos, suficient de mare pentru a nu a mai avea parte de iertare dupa comiterea unui pacat dintre cele "care duc la moarte".

luni, 13 decembrie 2010

Botezul





Pentru intelegerea Botezului dar si a oricarui alt subiect biblic, este nevoie de trei abordari, in ceea ce priveste semnificatia Cuvantului lui Dumnezeu sau a adevarurilor Lui:

1. Cadrul istoric al descrierii evenimentului tinand cont de nivelul cunoasterii, al traditiei sau culturii omenesti, in general, la momentul respectiv;

2. Contextul biblic, prin prisma cunostiintelor religioase ale poporului evreu (si nu numai), la care se refera textul biblic;


3. Semnificatia duhovniceasca a cuvintelor pornind de la diferenta intelegerii lor comparative - ad literam (vazuta) si figurativa (nevazuta) - avand ca temelie definitia credintei ce separa iminent cele ale ochiului, care formeaza crezul, de cele ceresti (ale urechii) ale Duhului (care dovedesc credinta) nepalpabile material.

Toate aceste criterii se imbina armonios si orice text biblic poate fi explicat duhovniceste daca avem intelepciunea sa nu cadem in subiectivism sau in vreo extrema a mintii omenesti, atunci cand analizam un subiect. Evident ca toate acestea nu pot fi puse in valoare daca Duhul Sfant nu ne da puterea necesara de a depasi pornirile mintii omenesti ce tind mereu catre o gandire “ca de pe pamant” (Ioan 3;31).

Asadar, tot “peisajul” se schimba atunci cand aceste abordari normale, biblice, sunt bine insusite, iar “exercitiul” (Evrei 5;14) nu presupune doar un studiu teoretic, ci mai ales o traire in concretul vietii, prin transformarea si trecerea de la firea pacatoasa la firea duhovniceasca. (Matei 7;16-20)

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Cainta





Adevarata cainta nu consta in parerea de rau resimtita de o persoana in urma comiterii unui pacat in mod constient. Desi aceasta persoana are cunostinta de faptul ca savarseste un pacat, totusi ea nu incearca sa se opuna ispitei intrucat se indoieste de repercursiunile ulterioare si astfel functioneaza incapatanarea si mandria de a trata lucrurile intr-o maniera subiectiva, fara nici un suport biblic. In acest caz, persoana respectiva nu a dat dovada de credinta si in mod firesc trebuie sa suporte consecintele, deoarece a stiut dar nu a crezut pana ce nu a vazut. Parerea de rau este o consecinta a constientizarii neascultarii iar durerea provenita in urma mustrarii de constiinta reprezinta pedeapsa de care omul ar vrea sa scape, cu toate ca stie foarte bine ca o merita in mod justificat.

miercuri, 13 octombrie 2010

Casatoria




Mai mult decat obligatoriu, daca se doreste respectarea Cuvantului lui Dumnezeu, trebuie sa se aplice intelegerea duhovniceasca in toate versetele, altfel se va sluji la doi stapani. Reperul il reprezinta viata vesnica iar in plan opus se situeaza pacatul. In functie de acestea se construieste existenta daca se doreste mantuirea. In acest sens, apostolul Pavel spune: Galateni 2;20: "Nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine."
Aceste cuvinte exprima totul, intrucat trebuie sa traim prin El, prin ceea ce nu se vede, cu alte cuvinte, prin intelegerea duhovniceasca a tuturor situatiilor de viata, inclusiv, sau mai ales, a casatoriei, care implica unirea si cu Adunarea lui Dumnezeu. Cum poate trai Cristos intr-un crestin daca la baza existentei primeaza conceptele materialiste, de pe pamant, in timp ce tot Noul Testament descrie o schimbare radicala, atat la nivel de persoana cat si ca mod de viata?! Cartea Apocalipsei ne arata ca mincinosii se gasesc in afara Imparatiei, intrucat ideea de adulter duce la moartea omului si prin minciuna, chiar daca la o prima vedere minciuna nu se compara cu preacurvia. 1Corinteni 7;10: "Iar celor ce sunt casatoriti, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia sa nu se desparta de barbat!"

luni, 13 septembrie 2010

Cina cea de taina

Ca sa se ajunga sa se creada ca in painea si vinul material intra cu adevarat Cristos si se transforma in “trup si sange” trebuie sa functioneze autosugestia si naivitatea. Mai mult, atata timp cat se crede acest lucru se pierde din vedere importanta pe care Cristos o pune pe viata din Cer in comparatie cu materia moarta, asa-zis vie, de pe pamant. La Ioan 18;36 se spune :”Imparatia Mea nu este din lumea aceasta, a raspuns Isus. Daca ar fi Imparatia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca sa nu fiu dat in mainile Iudeilor; dar acum, Imparatia Mea nu este de aici." Prin urmare, de ce sa se sacralizeze sau sa se sfinteasca ceva ce Mantuitorul nu a dorit?! Unde exista in Scriptura macar un indemn ca sa sfintim in mod material, painea sau vinul?! Cum sa se transforme acea paine si vin in “trup si sange” in chip adevarat?! Care ar fi fost sensul duhovnicesc si logica acestui fapt, daca in realitate chiar asa s-ar fi petrecut?! Ce face concret acea bucatica de paine sau vinul ca si lichid in trupul omului?! De la ce il salveaza?! De la moarte, durere sau necazuri nici pe departe. Atunci de la ce?! Schimba ele firea omului?! Este doar o amagire. Ca asa a dorit sa inteleaga o multime covarsitoare de oameni care se lauda cu un trecut istoric sau teologic, aceasta nu dovedeste adevar duhovnicesc. De ce oare se mai practica ceva in chip ritualic daca totusi este considerat la nivel simbolic?!

vineri, 13 august 2010

Dragostea




"In greaca sunt folosite patru expresii: "eros", dragostea sexuala intre barbat si femeie;"storge", inteleasa foarte limitat: dragostea din familie, afectiunea naturala a parintilor fata de copii, dragostea copiilor fata de parinti, intre frati si surori, intre rude si cunoscuti. In Noul Testament se intalnesc "phileo": a iubi, a fi prietenos fata de cineva, pana la a mangaia, a saruta ca semn de afectiune, Luca 7;38,45; 15;20; 22;47; Fapte 20;38. Este folosit pentru dragostea Tatalui fata de Fiul, Ioan 5;20, chiar pentru dragoste intre parinti si copii, Matei 10;37. Este o inclinatie insuflata de sentimente si emotii (a simpatiza pe cineva fara sa vrei). Desi "phileo" exprima cea mai inalta expresie a dragostei intre oameni, ii lipseste ceva, este schimbatoare. A patra expresie"agape", putin folosita in greaca profana, caracterizata in Noul Testament drept adevarata dragoste, jertfitoare, intemeiata pe admiratie respect, stima, o atitudine care nu este posibila fara puterea lui Cristos: dragostea lui Dumnezeu fata de noi oamenii, Ioan 3;16, dragostea fata de dusmani, Matei 5;44, dragostea sotului pentru sotie, Efeseni 5;25,28;33.

marți, 13 iulie 2010

Etape pe calea crestina


Ascensiunea pe Calea mantuirii presupune cateva etape pe care crestinii trebuie sa le parcurga sub indrumarea Cuvantului Scripturii.

Nasterea din nou nu se limiteaza la un anume moment ci reprezinta un proces continuu de transformare totala a firii pamantesti. Acest lucru implica transpunerea in viata practica, de zi cu zi, a invataturilor biblice si, cu precadere, a versetelor cuprinse in Intaia Epistola catre Corinteni si in Epistola catre Galateni:
1Corinteni 13;4-7: "Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul."
Galateni 5;22-23: "Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia,
blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege."


Prin aceste repere se poate verifica daca firea umana s-a transformat cu adevarat sau dimpotriva a stagnat pe acel drum al pocaintei atat de trambitat si sustinut de majoritatea cultelor religioase.
Apostolul Pavel spune:
Tit 1;16: "Ei se lauda ca cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Il tagaduiesc, caci sunt o scarba: nesupusi, si netrebnici pentru orice fapta buna."


duminică, 13 iunie 2010

Fatarnicia / falsii sfinti





1Ioan 3;1: "...Pentru aceea lumea nu ne cunoaste fiindca nu l-a cunoscut nici pe El."
Prin acest verset, apostolul Ioan accentueaza contrastul intre adevaratii crestini si lume. Astfel, crestinii care considera ca urmeaza cu sfintenie Calea lui Cristos nu pot fi cunoscuti de cei din lume. Nu este vorba de o recunoastere a sfinteniei lor, ci de una dintre menirile unui crestin care traieste in Cristos. Acest lucru trebuie coroborat cu cele descrise in Evanghelia lui Matei, capitolul 6, unde atat milostenia, rugaciunea si postul se fac in ascuns, nu in fata celorlalti. In acest sens, o deosebita importanta o au si cele doua aspecte pe care Mantuitorul le scoate in evidenta in Evanghelii: fatarnicia si pricina de poticnire. Mai mult, se observa ca Domnul Iisus nu a cautat sa fie cunoscut decat de cei ai Lui si nu a incercat sa-i convinga pe cei din jurul Sau ca El este Fiul lui Dumnezeu. In numele lui Iisus nu ne este permis sa facem orice si oricum doar pentru a ne considera vestitorii Evangheliei. Cei care doresc, in adevar, sa propovaduiasca Cuvantul trebuie sa fie maturi din punct de vedere duhovnicesc si sa fie direct calauziti de Duhul Sfant, prin confirmarea si intarirea descoperirilor divine de catre cei aflati in adunare. Apostolii au fost indreptatiti sa scrie Noul Testament, acesta reprezentand temelia de care nimeni nu avea cunostinta in acele vremuri.

joi, 13 mai 2010

Fiinta cea noua

Nelamuririle in ceea ce priveste definirea fiintei celei noi, apar din faptul ca, daca din punct de vedere teoretic se stie ca fiinta cea noua nu mai pacatuieste, in realitatea vietii, lucrurile capata o alta forma, intrucat reperul il reprezinta gandirea umana ce deja a inmagazinat anumite idei dogmatice, care de cele mai multe ori nu reflecta adevarul biblic, si astfel, in mod inevitabil, iau nastere contradictii care nu conduc la nici un rezultat concret. Confuzia care se creeaza are la baza neintelegerea mai multor versete ale Scripturii, precum si neputinta de a aplica invataturile biblice in viata de zi cu zi. Ceea ce apostolul Pavel descrie in Epistola catre Romani nu are nici o legatura cu fiinta cea noua:

Romani 7;14-24: "Stim, in adevar, ca Legea este duhovniceasca: dar eu sunt pamantesc, vandut rob pacatului. Caci nu stiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urasc.Acum, daca fac ce nu vreau, marturisesc prin aceasta ca Legea este buna. Si atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine. Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac. Caci binele, pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul, pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac! Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine. Gasesc dar in mine legea aceasta: cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine. Fiindca, dupa omul dinauntru imi place Legea lui Dumnezeu; dar vad in madularele mele o alta lege, care se lupta impotriva legii primite de mintea mea, si ma tine rob legii pacatului, care este in madularele mele.
O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte?..."

joi, 15 aprilie 2010

Frica





Cuvantul lui Dumnezeu spune:

Proverbe 9;10: "Inceputul intelepciunii este frica de Domnul; si stiinta sfintilor, este priceperea."
Din acest verset se poate observa ca Scriptura acorda intaietate intelepciunii duhovnicesti, despre care vorbeste si apostolul Pavel in Intaia Epistola catre Corinteni, intelepciune pe care crestinul o primeste prin puterea cereasca, o data cu darul credintei: 1Corinteni 2;4-8: "Si invatatura si propovaduirea mea nu stateau in vorbirile induplecatoare ale intelepciunii, ci intr-o dovada data de Duhul si de putere, pentru ca credinta voastra sa fie intemeiata nu pe intelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. Totusi ceea ce propovaduim noi printre cei desavarsiti, este o inţelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntasilor veacului acestuia, care vor fi nimiciti. Noi propovaduim intelepciunea lui Dumnezeu, cea tainica si tinuta ascunsa, pe care o randuise Dumnezeu, spre slava noastra, mai inainte de veci, si pe care n-a cunoscut-o nici unul din fruntasii veacului acestuia; caci, daca ar fi cunoscut-o, n-ar fi rastignit pe Domnul slavei."

Darul credintei aduce cu sine intelepciunea duhovniceasca, cea care deschide mintea crestinului si in mod implicit, declanseaza frica de Domnul. Prin urmare, frica de Domnul reprezinta doar "inceputul intelepciunii" duhovnicesti, crestinul suferindtransformari la nivel de cunoastere biblica, de traire sufleteasca si de practica duhovniceasca, avansand astfel spre etapa de hrana tare. Este vorba de un proces continuu de crestere pe Calea credintei, trecandu-se de la starea de rob la starea de fiu al lui Dumnezeu:

Romani 8;14: "Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu."

marți, 13 aprilie 2010

Materia




Despre materie se poate spune ca este trecatoare, supusa stricaciunii. Nu exista motive justificate pentru a considera materia ca fiind sfanta din moment ce aceasta este efemera si mai ales este lipsita de viata. Orice lucru material dupa un timp piere. Acelasi fenomen este valabil si in ceea ce il priveste pe om.

Cu totii stim ca omul s-a nascut in pacat. Astfel, in Evanghelia lui Ioan, Mantuitorul Cristos spune:

Ioan 18;36: "Imparatia Mea nu este din lumea aceasta", a raspuns Isus. "Daca ar fi Imparatia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca sa nu fiu dat in mainile Iudeilor; dar acum, Imparatia Mea nu este de aici."

In acest sens, un alt episod elocvent se regaseste in Evanghelia lui Matei: Matei 4;8-9: "Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte inalt, I-a aratat toate imparatiile lumii si stralucirea lor, si I-a zis: 

"Toate aceste lucruri Ti le voi da Tie, daca Te vei arunca cu fata la pamant si Te vei inchina mie." In mod legitim se pot ridica mai multe intrebari, precum: Cui apartin toate aceste imparatii si stralucirea lor?! Cine este stapanul materiei?!

Pe de alta parte, Iisus spune: Matei 14;30: "...vine printul lumii acesteia si el nu are nimic in Mine."

Este limpede ca un print nu poate domni peste o imparatie care nu exista, iar aceasta imparatie, la randul ei, trebuie sa cuprinda tot ceea ce vietuieste in ea.

sâmbătă, 13 martie 2010

Pacea




Din punct de vedere biblic se poate vorbi de doua paci: pacea crestina si pacea lumii. Daca pacea lumii este usor de inteles de toti oamenii, pacea crestina este cea care face distinctia intre lucrurile duhovnicesti si cele lumesti.

Pacea duhovniceasca este acea pace pe care crestinul o primeste prin puterea Duhului Sfant, ca o revelatie, fiinta sa fiind umpluta de dragostea divina. Este o pace tainica care se poate intelege si evalua valoric doar prin exercitiu:

Evrei 5;14: "Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a caror judecata s-a deprins, prin intrebuintare, sa deosebeasca binele si raul."

Mai mult, pentru a putea fi deosebita, aceasta pace se invata in timp, pe masura cresterii legaturii dintre om si Dumnezeu:

2Petru 1;2: "Harul si pacea sa va fie inmultite prin cunoasterea lui Dumnezeu si a Domnului nostru Iisus Cristos!"

Pacea duhovniceasca nu are la baza invataturi pamantesti ce declanseaza sentimente de beatitudine, ci invataturi duhovnicesti, bine insusite, si suficient de mult timp experimentate astfel incat crestinul sa simta crucea si tot ceea ce deriva din Intaia Epistola catre Corinteni, capitolul 13, si mai ales sa simta incredintarea partasiei cu Dumnezeu:

sâmbătă, 13 februarie 2010

Pilda samariteanului




Luca 10;30-37: "Isus a luat din nou cuvantul, si a zis: "Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A cazut intre niste talhari, care l-au dezbracat, l-au jefuit de tot, l-au batut zdravan, au plecat, si l-au lasat aproape mort.
Din intamplare, se cobora pe acelasi drum un preot; si, cand a vazut pe omul acesta, a trecut inainte pe alaturi.Un Levit trecea si el prin locul acela; si cand l-a vazut, a trecut inainte pe alaturi.Dar un Samaritean, care era in calatorie, a venit in locul unde era el, si cand l-a vazut, i s-a facut mila de el. S-a apropiat de i-a legat ranile, si a turnat peste ele untdelemn si vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han, si a ingrijit de el.A doua zi, cand a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului, si i-a zis: "Ai grija de el, si orice vei mai cheltui, iti voi da inapoi la intoarcere."
"Care dintr-acesti trei ti se pare ca a dat dovada ca este aproapele celui ce cazuse intre talhari?"
"Cel ce si-a facut mila cu el", a raspuns invatatorul Legii. "Du-te de fa si tu la fel", i-a zis Isus."


Calatorul - omul care a plecat din orasul ceresc, Ierusalim, indreptandu-se spre unul lumesc, Ierihon
Talharii - diavolul si cei din lume care il lasa pe om aproape mort in pacat
Preotul si levitul - legea si jertfele ei, care nu il pot ajuta pe cel in suferinta
Bunul samaritean - Domnul Iisus care are grija de om
Vinul - sangele lui Cristos
Uleiul - miruirea Duhului Sfant
Hanul - Adunarea lui Cristos
Hangiul - apostolii
Cele doua monede - cele doua Porunci ale lui Iisus

Analizand pilda samariteanului pe care Domnul Iisus o expune in Evanghelia lui Luca, se poate observa ca monedele care urmau a fi date hangiului sunt aduse chiar de catre samaritean, adica de catre Iisus. Acestea nu reprezinta botezul si cina, ci cele doua porunci ale dragostei in care sunt cuprinse cele zece porunci:

miercuri, 13 ianuarie 2010

Predestinarea


In Sfanta Scriptura, exista mai multe versete care fac referire la predestinare:

Isaia 6;10: "Impietreste inima acestui popor, fa-l tare de urechi, si astupa-i ochii ca sa nu vada cu ochii, sa n-auda cu urechile, sa nu inteleaga cu inima, sa nu se intoarca la Mine, si sa nu fie tamaduit."

Matei 13;11: "Isus le-a raspuns: "Pentru ca voua v-a fost dat sa cunoasteti tainele Imparatiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat."

Romani 9;16: "…nu este nici de la cel care voieste, nici de la cel ce alearga,…"

1 Corinteni 14;38: "Si daca cineva nu intelege, sa nu inteleaga!"

Efeseni 1;4: "In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce, in dragostea Lui,"

Efeseni 1;11: "In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia, care face toate dupa sfatul voii Sale,"

Efeseni 2;10: "Caci noi suntem lucrarea Lui, si am fost ziditi in Cristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele."

2 Tesaloniceni 2;11: "Din aceasta pricina, Dumnezeu le trimite o lucrare de ratacire, ca sa creada o minciuna:"


Dumnezeu este Dreptate si prin urmare, El nu poate nedreptati pe nimeni.Analiza oricarui text biblic trebuie sa vizeze trecerea versetelor prin filtrul acestei Dreptati a lui Dumnezeu, indiferent de subiectul tratat.

Pentru a afla raspunsul la una dintre intrebarile existentiale: de ce unii oameni vor avea parte de mantuire iar altii nu, este nevoie, mai intai, sa se identifice si sa se inteleaga sistemul drept prin care Dumnezeu a hotarat separarea celor drepti de cei nedrepti.Cauza si efectul trebuie sa fi functionat in cazul fiecarui om, inainte ca Dumnezeu, pe baza unor criterii nepartinitoare, sa-i stabileasca pe cei mantuiti si pe cei nemantuiti.

Dumnezeu este Dragoste si prin urmare, El isi doreste ca toti oamenii sa Il cunoasca.

vineri, 25 decembrie 2009

Rugaciunea




Din perspectiva legaturii dintre un crestin si Dumnezeu, rugaciunea poate fi considerata cea mai importanta, pe aceasta consolidandu-se existenta celui care traieste in Cristos. Din pacate, lumea religioasa contemporana a preluat o invatatura deformata, dat fiind nivelul ei de perceptie care a inglobat toate asteptarile celor credinciosi astfel incat sa existe o multumire deplina, iar ecoul mesajului mantuior sa patrunda mai usor in sufletele oamenilor.

Pe de alta parte, in cel mai bun caz, cei care, in mod sincer, au incercat sa aiba parte de mantuire, au acceptat drept litera de lege o invatatura adliteram, segmentata, mai mult sau mai putin nou-testamentara, fara a cunoaste insa sensul duhovnicesc al termenuluirugaciune, acestia fiind influentati de diverse motivatii ce le calauzeau existenta, precum si de conceptele istorico-traditionaliste ale vremurilor respective. In acest fel a rezultatbabilonul actual al rugaciunii, exprimate cu si pentru toti oamenii, mai mult sau mai putin in chip fatarnic, fara a exista nici cea mai mica grija de a nu poticni pe cei din jur, aruncandu-se astfel in derizoriu esenta si valoarea legaturii cu Tatal care ne-a creat.

Comentarii Facebook

Adauga un comentariu

HTML Comment Box is loading comments...